De același autor
Ca in vechea gluma in care rabinul anunta ca nu va fi razboi, dar vom avea parte de o lupta pentru pace din care nu va ramane piatra peste piatra, tot asa si noi constatam ca, desi este limpede ca nu vor avea loc alegeri anticipate anul acesta, vom asista la o lupta politica din care nu stim cine va ramane viu si nevatamat. Semnalul noii runde de ostilitati a fost dat de presedintele Basescu la Antena 1, atunci cand a spus ca regreta numirea lui Calin Popescu Tariceanu in functia de premier, dar actuala echipa trebuie sa ramana la guvernare pana la 1 ianuarie 2007. Or, nu are rost sa fixezi termene de gratie pentru un guvern care are totusi un mandat de patru ani, daca nu intentionezi sa-l demolezi, intr-un fel sau altul, dupa expirarea acestui termen. Nu a trecut multa vreme si presedintele a aparut la PRO TV pentru a intari afirmatiile facute la televiziunea concurenta. A declarat fara echivoc ca si-a pierdut increderea in primul ministru, a carui echipa nu si-ar fi respectat promisiunile facute electoratului. Tot ceea ce s-a intamplat in viata politica dupa aceea a purtat amprenta unei precampanii electorale. Chiar daca este greu de imaginat ca liberalii au acceptat ideea anticipatelor, ei se comporta ca si cand acestea ar fi iminente. In tot cazul, au trecut la lupta deschisa, desi pozitia primului ministru este protejata de prevederile Constitutiei. Tactica liberalilor pare a fi de a-l compromite pe Traian Basescu si de a submina reputatia PD. Ea se incadreaza perfect in logica luptei politice..jpg)
In aceeasi logica se inscrie si vizita premierului la Timisoara, unde l-a atacat la scena deschisa pe ministrul Educatiei, Mihai Hardau, si a luat masa cu studentii la cantina. Domnul Hardau este intr-adevar veriga slaba a echipei ministeriale PD-iste, contestat de toata lumea pe drept cuvant. Totusi, nu are nici macar importanta daca primul ministru avea sau nu dreptate sa-l repeada in public. Probabil ca avea, dar nu ne imaginam ca ar fi tratat in acelasi mod un ministru liberal, daca ar fi fost la fel de slab. Cearta publica, in fata camerelor de luat vederi, a fost o buna operatiune de imagine. Semnalul transmis presedintelui Basescu a fost: daca te legi de guvernul meu, ma leg si eu de ministrii tai. Pe de alta parte, luand masa la cantina cu studentii, domnul Tariceanu a mai castigat cateva puncte in randurile tinerilor, pe al caror vot va conta probabil in eventualitatea anticipatelor.
Tot la Timisoara, premierul s-a intalnit, in calitate de presedinte PNL, cu liderul taranistilor, Gheorghe Ciuhandu. Ignorat pana acum, domnul Ciuhandu a devenit dintr-o data un pion interesant pentru liberali, prin ostilitatea care domneste intre taranisti si PD. Cum Alianta este deja in moarte clinica, liberalii par sa nu excluda o noua constructie politica cu vechii aliati din CDR. In plus, prin cooptarea lui Aurelian Pavelescu si a celor cinci sindicalisti, PNTCD are sase parlamentari, care pot deveni oricand utili.
Lupta electorala se manifesta insa si in plan economic. Ambele parti au iesit la rampa, dupa posibilitati. Pe de o parte, parlamentarii PD au votat alaturi de PC si PSD pentru aplicarea unui TVA redus la alimente, in dispretul solidaritatii cuvenite propriului guvern si propriilor aprecieri la adresa partidului condus de Dan Voiculescu. Era clar un gest populist, menit sa creioneze imaginea PD ca partid caruia ii pasa de saraci. Cand un partid de centru-dreapta se lanseaza in campanii politice tipice unui partid de stanga sau miscarii sindicale, este clar ca la orizont se profileaza un an electoral. Afirmatiile ulterioare ale lui Emil Boc, privind dificultatea pensionarilor de a suporta actualul nivel al TVA, au mers pe aceeasi linie, iar marti am aflat ca PD pregateste o serie de propuneri care vizeaza cresterea salariului minim de la 30% la 50% din venitul mediu. O fi acesta procentul curent in statele membre UE, dar nu se potriveste cu posibilitatile economiei romanesti. Interesant este insa ca expertii PD nici nu se gandesc sa se consulte cu colegii liberali de la Finante. Fiecare partid se prezinta deja pe cont propriu in fata electoratului si cauta sa fie mai populist si mai darnic decat adversarul.
Nici guvernul nu s-a lasat mai prejos si a aruncat la cos calculele expertilor FMI, precum si recomandarile comisarului european pentru Finante si Afaceri Almunia si ale guvernatorului BNR. Tuturor celor care avertizau asupra pericolului inflatiei, Executivul le-a raspuns printr-o rectificare bugetara generoasa, care prevede si masura riscanta de ridicare a deficitului bugetar de la 0,5% la 0,9% din PIB.
In zadar striga economistii ca nota de plata a acestor masuri va fi impovaratoare si ca legile si corelatiile economice nu pot fi desconsiderate. Imperativul momentului pare sa fie acumularea de capital electoral.
Rezumand, vorba poetului, "primavara asta nu-i decat o copie", nu o copie a altor primaveri, ci a tuturor perioadelor preelectorale prin care trecem cu stoicism de 16 ani. Electoratul este curtat, mituit, ametit cu promisiuni. Febra electorala a cuprins partidele Aliantei si, mai devreme sau mai tarziu, criza se va declansa si buba va crapa. Nu este insa la fel de sigur ca organismul politic national se va insanatosi.
