De același autor
De fapt, nimeni nu poate spune exact ce au discutat Simina Tănăsescu și Petre Lăzăroiu într-o conversație particulară. Avem doar afirmațiile domnului Lăzăroiu la DCNews și la Antena3, și comunicatul Administrației Prezidențiale, care nu le confirmă decât parțial. Sigur poate fi doar că 1. Simina Tănăsescu și Petre Lăzăroiu s-au întâlnit cu adevărat la Facultatea de Drept pe 14 iunie și 2. Între cei doi a avut loc o discuție „pe marginea solicitării asociației civice VeDemJust”. În timp ce Administrația Prezidențială susține că discuția ar fi fost „pur teoretică” și nu l-ar fi implicat pe președintele României, Petre Lăzăroiu susține că doamna Tănăsescu i-ar fi spus că președintele ar fi presat de VeDemJust să emită un decret de revocare a sa, deși, spune el, nu ar avea nici o competență în acest sens. Ar fi deci vorba de presiuni asupra CCR, mai ales în contextul deciziei Curții privind revocarea Laurei Codruța Kövesi.
Toate detaliile privind presupusul conținut al conversației provin deci de la domnul Lăzăroiu, care nu poate fi considerat însă o sursă credibilă, pentru simplul motiv că, în acest moment, ocupă ilegal fotoliul de judecător CCR, și aceasta ca urmare a deciziei CCR nr. 136/2018, care declară că un mandat de membru CCR nu poate depăși limita de 9 ani chiar dacă legea îi permite, precum și pe baza opiniei separate semnate de trei judecători ai CCR care recunosc că în momentul de față Curtea are o problemă cu compunerea sa. Judecătorul Cristi Dănileț, membru al VeDemJust, amintește și de „raționamentele anterioare făcute de Curte cu privire la aplicarea imediată și obligatorie a deciziilor sale”.
Cu alte cuvinte, Petre Lăzăroiu, susținut de Valer Dorneanu, face tot ce poate pentru ca o decizie a CCR, obligatorie pentru toată lumea, să nu fie obligatorie și pentru el. Mai mult, domnul Lăzăroiu este de rea credință și deformează faptele, atunci când susține că VeDemJust i-ar cere președintelui Iohannis să emită un decret de revocare a sa. De fapt, scrisoarea asociației nu îi este adresată președintelui Iohannis, ci președintelui CCR. Lui i se cere să constate vacantarea postului de judecător ocupat de Petre Lăzăroiu „ca urmare a excluderii sale de drept din CCR” și „să emită ordinul în temeiul art. 9 alin (1) litera e) şi alin 3 din legea 47/1992”. Despre președinte nu se vorbește decât în contextul decretului nr. 553/2010 de numire ca judecător constituţional a domnului Petre Lazaroiu, decret care „şi-a încetat efectele de la data publicării deciziei Curţii nr. 136/2018 și anume 4 mai 2018.” Nici vorbă așadar de vreo presiune asupra lui Klaus Iohannis pentru a-l revoca pe Petre Lăzăroiu. Mai degrabă vorbim despre o tentativă a domnilor Lăzăroiu și Dorneanu de a crea o diversiune, bazată pe fake news, pentru a masca efortul lor de a eluda o decizie a CCR, opozabilă erga omnes. Au tot interesul să o facă, pentru că, dacă ar recunoaște că domnul Lăzăroiu nu mai are ce căuta în CCR din 4 mai 2018, ar însemna că, în momentul emiterii deciziei 358/30 mai 2018, referitoare la revocarea doamnei Kövesi, CCR nu era compusă legal. Ca atare, decizia 358 ar putea fi contestată.
Acestea fiind faptele, este foarte greu să-l credem pe Petre Lăzăroiu când afirmă că Simina Tănăsescu i-ar fi comunicat că președintele Iohannis ar fi presat să-l revoce. De altfel, însuși domnul Lăzăroiu își schimbă relatarea la un moment dat, afirmând că, întrebat ce va face în cazul său, „Preşedintele a zis că nu putem merge aşa departe, dar dacă e vreo problemă Curtea vrea să şi-o poată rezolva.” Deci care ar fi presiunile pe care le exercită Klaus Iohannis?
Evident, Antena3, RomâniaTV și alte televiziuni aservite infractorilor nu vor face o analiză onestă pe text, ci vor perpetua diversiunea domnului Lăzăroiu, lăsându-l să se plângă că și conversațiile lui cu fostul ministru Laszlo Borbely au fost interceptate, iar el a aflat cine a emis mandatul de interceptare de la „prietenii” lui. De remarcat nonșalanța cu care Petru Lazaroiu relatează comiterea unei infracțiuni de care a beneficiat el însuși, mare gardian al legalității altfel, și lipsa de reacție a moderatorilor de la Antena3.
Doamna Tănăsescu ar fi trebuit însă să știe că Petre Lăzăroiu nu este un om de onoare, fie și pentru faptul că nu și-a recunoscut fiul avut cu o chelneriță decât în urma unui proces de paternitate, și, ca atare, nu avea ce să discute cu el despre cererea VeDemJust, nici măcar „teoretic” sau „tehnic”. Era, de altfel, o chestiune de deontologie ce ține de poziția sa în cadrul Administrației Prezidențiale. Dacă s-ar fi abținut de la orice contact cu acest personaj, nu l-ar fi pus într-o poziție defensivă pe președinte, nevoit să nege că ar fi făcut o presiune asupra unui judecător al CCR. De altfel, este interesant că domnul Iohannis s-a delimitat discret de discuția purtată de consiliera sa. Dacă nu a demis-o, presupun că nu a dorit să le dea apă la moară adversarilor săi, care ar fi interpretat-o ca pe o confirmare a acuzațiilor lor. Gafa ei nu este însă mai puțin regretabilă, mai ales pentru că demonstrează că apărătorii statului de drept sunt nepregătiți pentru lupta cu ticăloșia taberei adverse. Poate chiar, uneori, nici nu-și dau seama că au de a face cu niște ticăloși, ceea ce este încă și mai periculos pentru noi.
