De același autor
PSD a reusit sa deturneze atentia de la primenirea listelor de candidati ale Aliantei la alegerile sale interne - o idee buna, dar prost pusa in aplicare. Prezente masiv la alegerile preliminare din comune, televiziunile au surprins deruta membrilor PSD care nu stiau nici cu cine si nici cum sa voteze. Pana si Adrian Nastase a fost nevoit sa recunoasca implicit manipularea votului de catre liderii locali, care i-au indrumat pe membrii de rand. Pentru a recupera initiativa, PSD a organizat cu mare tam-tam congresul comun cu PUR, avand drept scop crearea propriei aliante electorale cu PUR. Cu acest prilej, subiectul echipei guvernamentale a revenit in atentie. Teoretic, stim acum nu numai cine va fi prim-ministru in cazul unei victorii a PSD+PUR, ci si cine va fi vicepremier: vicepresedintele PUR, Codrut Seres. Merita deci sa privim cu seriozitate tandemul pe care ni-l propun Adrian Nastase si Dan Voiculescu. Mircea Geoana este, fara indoiala, o persoana carismatica si un combatant politic hotarat. Are o imagine buna, multumita faptului ca nu este asociat cu baronii PSD, ci doar cu cancelariile occidentale. Poate, asadar, servi drept emblema pentru mult trambitatul "nou PSD". Dezavantajul sau cel mare nu este atat lipsa de experienta in lupta politica interna, cat lipsa de sprijin in partid. Or, partidul ramane dominat de oamenii vechi, validati triumfal de alegerile interne, ca Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc, de pilda. Oricat de revolutionar si de modern ar fi programul d-lui Geoana, el nu va putea fi pus in aplicare daca risca sa contravina intereselor "greilor" din partid si mai ales daca nu este validat de Ion Iliescu. Aflat la Londra, acesta a facut o declaratie interesanta: PSD si-ar fi pierdut "identitatea si fizionomia" din cauza ca a devenit un "apendice" al guvernului si presedintele sau a fost si prim-ministru. Intelegem de aici ca, in viitor, partidul probabil condus de Ion Iliescu va fi cel care va controla guvernul, si nu invers.
Cat il priveste pe virtualul vicepremier al PUR, Codrut Seres, putem spune ca s-a distins prin lipsa de carisma si substanta. Dincolo de cateva sloganuri privind incurajarea clasei de mijloc si a intreprinzatorilor, nu-i cunoastem vreo viziune politica, iar discursul sau la congresul extraordinar de joia trecuta a fost plat si plin de clisee, de parca l-ar fi scris pe genunchi inainte de inceperea lucrarilor.
Cu toate acestea, Codrut Seres este probabil mai sigur de viitorul sau post decat Mircea Geoana. Tot de la presedintele Iliescu se trag si incertitudinile care planeaza asupra sa. Este optiunea d-lui Nastase, a spus seful statului despre ministrul de Externe, adaugand ca mai exista si alte variante. Nu este, asadar, exclus ca d-l Geoana sa fie folosit ca locomotiva a partidului in alegeri, datorita imaginii sale bune, urmand sa fie dat de o parte - din nou - dupa alegeri. Se spune chiar ca ministrul de Externe stie ca acesta ii este viitorul. Care ar fi insa variantele d-lui Iliescu? Cea mai plauzibila pare numirea lui Ioan Talpes, care nu a fost plantat degeaba la Palatul Victoria ca viceprim-ministru. O data devenit seful PSD, Ion Iliescu va dori un apropiat al sau in fruntea guvernului, nu un personaj care a mai facut viraje politice spectaculoase si care este asociat cu Adrian Nastase si, poate, indatorat acestuia.
Iata, asadar, un alt motiv pentru care desemnarea unui virtual premier al Aliantei nu este o prioritate in acest moment. Ea va deveni insa o necesitate in campanie, caci va fi nevoie de un adversar care sa-i dea replica lui Mircea Geoana. Alianta are, asadar, o problema. Premierul ar trebui sa provina din PD, conform protocolului. Initial s-a vorbit de Adriean Videanu, personaj poate decent, dar fara greutate. Dezbaterile sunt in toi, dar este clar pentru toata lumea ca singurul care i-ar putea tine piept lui Mircea Geoana, devenind locomotiva Aliantei, este doar Traian Basescu. Experienta, carisma si talentul sau politic il fac un adversar redutabil. Si el are insa obligatia de a prezenta un program convingator de guvernare, nu doar declaratii incendiare. Electoratul este satul de focuri de artificii si asteapta solutii la problemele reale care tin de nivelul de trai, de siguranta cetateanului, de asistenta medicala si de serviciile publice. Aceasta este de fapt proba de foc pe care nici un guvern nu a trecut-o inca.