De același autor
Nu toate gafele se platesc in politica, dar Mircea Geoana avea datoria sa fie mai atent: stiind cati adversari are in propriul partid, nu trebuia sa se lanseze in explicatii penibile privind "dificultatile" financiare care nu i-au permis pana acum sa achizitioneze o locuinta la pretul pietei. Fara gafa presedintelui PSD, poate ca scandalul locuintelor ocupate sau achizitionate de demnitari la preturi mult inferioare celor practicate pentru restul muritorilor nu ar fi luat o asemenea amploare mediatica. Comentariile domnului Geoana insa au pus dramatic in evidenta contrastul dintre cetateni si noua nomenclatura, indemnandu-ne sa ne gandim la revolta dulaului din fabula lui Alexandrescu: "noi vrem egalitate, dar nu pentru catei".
Nu numai Mircea Geoana crede insa ca are dreptul la un regim preferential pentru ca "reprezinta totusi ceva in tara asta". Intrebat de Pavel Lucescu la Realitatea TV de ce i se pare normal ca plateste o chirie de cateva ori mai mica pentru apartamentul sau decat orice alt bucurestean, senatorul PSD Serban Nicolae a raspuns, privindu-l pe ziarist de sus in jos, ca ar fi vorba de valoarea serviciului public pe care-l presteaza. Adica nu le mai sunt suficiente parlamentarilor salariile pentru care nici macar nu se prezinta la serviciu, nici pensiile disproportionate fata de pensia medie a romanilor, ci le mai trebuie si subventie pentru locuinte de lux - caci subventie este de fapt acest pret de 1-2 euro/mp, aplicat chiriilor si achizitiilor de locuinte pentru demnitari.
Obsesia caselor ii uneste pe privilegiatii de dupa 1989 cu privilegiatii regimului comunist si face parte integranta din greaua mostenire comunista, care este mult mai vasta si mai complexa decat am crezut initial. Asa cum in 1948, comunistii instalati de Armata Rosie i-au dat afara din case pe proprietari ca sa se instaleze in locul lor, in ianuarie 1990, ca sa nu intineze chiar toate "idealurile nobile ale socialismului si comunismului", noii demnitari i-au gonit pe fostii nomenclaturisti si s-au instalat ei in casele proprietarilor deposedati abuziv de regimul comunist sau in casele recent construite de Gospodaria de partid. Pentru a proteja acest rapt de hotararile de restituire ale instantelor, Ion Iliescu a pus piciorul in prag in 1994 si a determinat introducerea recursului in anulare, care a permis anularea multor hotarari judecatoresti de restituire. Singura speranta a proprietarilor ramasese CEDO, iar primul proprietar caruia instanta europeana i-a facut dreptate a fost Emil Brumarescu.
Nu vom reface istoria restituirii proprietatilor dupa decembrie 1989, dar merita sa vedem ca, in privinta insusirii locuintelor care nu le apartin de drept, demnitarii tuturor guvernelor sunt la fel de inversunati. Statisticile arata ca demnitarii PDSR/PSD si camarila lor - consilieri, adjuncti, secretare - s-au descurcat cel mai bine, de vreme ce ei alcatuiesc marea majoritate a ocupantilor locuintelor fostei Gospodarii de partid, transformata in RA-APPS, locuinte pe care, dupa ce le-au ocupat, unii dintre ei le-au si cumparat la preturi ridicole. Aceste tranzactii au fost posibile datorita ordinelor date mai intai de Petre Roman, ca premier, apoi de Viorel Hrebenciuc, in 1996, in calitatea sa de sef al SGG. Potrivit ziarului Romania libera, atunci a achizitionat Ion Iliescu apartamentul din str. Molière cu numai 52 de milioane de lei vechi! Nici guvernul Nastase nu s-a lasat mai prejos si a transformat o parte dintre contractele pentru locuinte de serviciu in contracte simple de locuinta la un pret preferential, ceea ce le-a permis unor fosti demnitari sa pastreze casele si dupa incetarea mandatului. In plus, potrivit sefului SGG, Ilie Bolojan, in contractele fostilor demnitari ar exista clauze care nu permit intreruperea lor decat in instanta, ceea ce explica rezistenta fostilor demnitari la eforturile - ce-i drept, anemice - ale RA-APPS de a recupera locuintele ocupate. Alti politicieni au fost mai inventivi. Fostul ministru PSD al Agriculturii Ilie Sarbu a mutat, de pilda, o vila de peste 300 mp din centrul Bucurestiului de la Regia Locato la RA-APPS ca s-o poata cumpara obscura Fundatie "Romania". Acum, domnul Sarbu locuieste bine mersi in ea.
Ca sa scape de probleme si de sacaiala presei, noua nomenclatura s-a gandit ca ar fi bine sa cumpere rapid locuintele ocupate la preturi la fel de avantajoase ca si chiriile. Din aceasta gandire a izvorat un proiect de lege emanat de guvern si votat fara probleme in parlament, prin care locuintele din proprietatea privata a RA-APPS urmeaza sa fie vandute locatarilor prin negociere directa. Presedintele Basescu a returnat legea parlamentului, cerand ca locuintele sa fie vandute prin licitatie, adica la cel mai bun pret, dar nu a obtinut decat includerea licitatiei printre modalitatile de vanzare, alaturi de negocierea directa, nu in locul ei.
Nu se asteapta nimeni, sper, ca RA-APPS, acest serviciu de smenuri cu avutul public in beneficiul oricarei nomenclaturi, sa recurga prea des la licitatie. De altfel, Ilie Bolojan a fost destul de explicit in privinta utilizarii negocierii directe ca metoda de vanzare a caselor din patrimoniu.
Poate ca, dupa succesul acestei demonstratii publice de nesimtire si epuizarea celor mai bune locuinte ale RA-APPS, nomenclaturistii vechi si noi se vor linisti. Vor izbucni insa alte scandaluri, cum sunt cele legate de casele ANL pentru demnitarii care nu indeplinesc conditiile stabilite oficial. Ca si scandalurile anterioare, si acestea vor ramane fara consecinta, pentru ca nu s-a gasit inca niciun antidot la rapacitatea politicienilor romani de dupa 1945 fata de proprietatile care nu li se cuvin.