Guvernul care nu rezolvă nimic

Deși a reușit să oprească un protest masiv al agricultorilor și fermierilor în București, guvernul Ciolacu nu reușește nici să-i mulțumească pe protestatari, nici să depolitizeze protestul, căci, deși protestatarii s-au disociat de partidele extremiste AUR și SOS, ei promovează asiduu și strident exact discursul suveranist și anti-ucrainean al acestor partide.

Totodată, este greu de înțeles cum de a ajuns guvernul dominat de PSD să intre în conflict cu o categorie socio-profesională care făcea parte din electoratul său captiv și pe care a hrănit-o cu subvenții de toate felurile mai bine de două decenii. Este evident că PSD nu se aștepta ca protestul să nu se mai încheie ca în trecut cu tradiționala cedare calculată a guvernanților în fața cererilor agricultorilor. Totuși, deși Marcel Ciolacu a anunțat o serie de măsuri care ar trebui să satisfacă cererile fermierilor, inclusiv mărirea subvențiilor și controlul transporturilor de cereale din Ucraina pe teritoriul românesc astfel încât să prevină dumpingul, protestele continuă, punând executivul într-o situație dificilă. Poate că există și forțe obscure care asigură perpetuarea protestelor, dar, dincolo de această speculație, este limpede că Guvernul a intrat într-o fundătură, o criză de credibilitate, care este rezultatul direct al proastei sale guvernări. Este ușor de demonstrat de altfel că soluțiile sale vor crea la nivel național mai multe probleme decât încearcă să rezolve.

Cum va putea, de pildă, bugetul fantezist al guvernulu Ciolacu să asigure finanțarea promisiunilor, când veniturile sale sunt masiv subestimate, iar cheltuielile au depășit deja nivelul bugetat? Așadar, fie fermierii nu vor fi plătiți cum pretind, fie vor fi plătiți, de teama protestelor, dar pe seama altor sectoare, cum ar fi sănătatea, educația, sau investițiile mult trâmbițate. Iar când și în aceste domenii vor reizbucni protestele, care abia au fost potolite, deficitul bugetar va exploda și Comisia Europeană ne va penaliza, blocând banii din PNRR, care sunt vitali pentru Guvern.

Sursa multor probleme este deci acest buget prost făcut, care a generat, prin măriri de taxe, creșteri de prețuri exasperante. El reflectă însă viziunea politică a guvernanților, PSD și PNL deopotrivă, și este conceput exclusiv pentru a asigura cu prioritate măririle de salarii pentru bugetarii din sectoarele agreate de Guvern, inclusiv magistrați, administrația locală și finanțarea unor noi agenții guvernamentale bugetofage, lăsând de izbeliște domenii de interes public. Pe măsură ce se descoperă tăierile de fonduri menite să asigure banii pentru clientelă, izbucnesc noi proteste, care se încheie cu noi cheltuieli, cum a fost bugetarea unui număr sporit de cadre medicale, care la rândul lor dezechilibrează bugetul lărgind deficitul. Întrebarea care se pune acum este până unde vor să meargă agricultorii cu strategia lor, bine pusă la punct, de altfel, de blocare a țării și cât de mare va fi deficitul rezultat.

Altă sursă a lipsei de credibilitate a Guvernului este duplicitatea față de dumpingul cu cereale ucrainene în România, care, se plâng fermierii, a dus la scăderea prețului sub nivelul care le-ar fi asigurat lor un profit minim. Scăderea prețurilor la cereale afectează o parte mai mare a pieței europene în acest moment, nu doar România, iar dumpingul, dacă este real, deși dovezi nu au fost produse, a avut loc cu complicitatea statului român, care, din nou, a încercat să rezolve o problemă generând alta, mai gravă. Concret, grânele ucrainene care au ajuns ilegal pe piața românească au fost cumpărate de alți fermieri români, care au făcut un profit bun din aceste tranzacții pe care Guvernul le-a tolerat, spun mai mulți experți onești, pentru a reduce, prin prețul scăzut la cereale, inflația din domeniul alimentar. La drept vorbind, consumatorul, român și el, a avut de câștigat, căci altfel ar fi plătit mult mai mult pentru pâine și pentru hrana animalelor. Au pierdut însă unii agricultori, care nu își mai pot acoperi cheltuielile de producție din prețul redus al grânelor. Or, în loc să le asigure compensări adecvate celor păgubiți, Guvernul s-a prefăcut că dumpingul nu există. Pe de altă parte, presupunând că va opri dumpingul de cereale, cum va rezolva Guvernul o posibilă creștere a prețului la cereale? Va lăsa prețul pâinii să crească sau îl va subvenționa, aruncând în aer complet bugetul?

Disperat că nu reușește să normalizeze situația, Guvernul face apel la UE, acceptând implicit doleanțele Alianței pentru Agricultură și Cooperare, care reunește câteva federații de agricultori mai mari sau mai mici, toți apropiați, de altfel, de PSD. Ei cer, la unison cu fermierii din alte țări UE, reglementări drastice ale produselor agricole provenite din Ucraina, adică modificarea acordului de liber-schimb UE-Ucraina, care desființează cotele de import. Se vor opri însă protestele după 23 ianuarie, data la care este programat Consiliul Agri la Bruxelles? Sau se vor transforma într-o mișcare pe termen lung, cu toate consecințele pentru restul economiei românești?

Nu avem un răspuns, dar vedem că Guvernul a scăpat situația de sub control și se pregătește să cedeze în fața protestatarilor, indiferent de costuri. Avem însă o certitudine: pentru că a guvernat doar în interesul clientelei, guvernul Ciolacu nu poate rezolva problemele care au declanșat protestele fără a crea altele, la fel de grave, și fără a destabiliza financiar România. Nu există deci un happy-end nici pentru Ciolacu, nici pentru români, dacă sistemul nu se schimbă radical în urma alegerilor din acest an, iar șansele ca acest lucru să se întâmple sunt deocamdată firave. //