De același autor
Fara indoiala, PSD este acum omul bolnav al politicii romanesti, iar copilul-problema al sau este Adrian Nastase. S-ar putea adauga la acest tablou de familie si un parinte senil in persoana lui Ion Iliescu. Daca nu senil, macar sclerozat. Cand copilul-problema se bate cu parintele sclerozat, casa lor comuna poate lua foc, poate exploda sau se poate darama. Cu alte cuvinte, PSD se afla acum intr-un moment extrem de dificil, a carui rezolvare nu se intrevede deocamdata.
Orice partid al carui lider sufera un esec in alegeri, cum a suferit Adrian Nastase la prezidentiale, trece printr-o perioada de reorganizare si innoire, mai ales dupa ce a fost la guvernare. Toata lumea este de acord ca scena politica romaneasca are nevoie de un partid social-democrat autentic si credibil. Intrebarea este daca PSD poate deveni acel partid care sa reprezinte cu cinste o stanga romaneasca autentica, si nu una constituita ca o continuatoare a PCR. Cred ca in acest moment raspunsul nu poate fi decat negativ, pentru ca PSD nici macar nu-si pune aceasta problema in mod real. Partidul are de rezolvat mai intai lupta pentru putere dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase. Tot ceea ce s-a intamplat in ultimele zile in tabara PSD, de la gratierea lui Miron Cozma la lupta lui Adrian Nastase pentru presedintia Camerei Deputatilor, este subordonat bataliei dintre cei doi oameni politici, de care partidul nu poate scapa, desi numai fara ei s-ar putea reforma cu adevarat.
Nu mai este acum un secret pentru nimeni ca Ion Iliescu si oamenii lui l-au sabotat pe Adrian Nastase in campania prezidentiala, anesteziindu-l pana in ultimul moment cu informatii linistitoare privind victoria sa iminenta si, mai ales, prin absenta totala a lui Ion Iliescu din campania in sprijinul lui Adrian Nastase. Un Adrian Nastase umilit de infrangere era mai usor de inlaturat din fruntea partidului. Numai ca Adrian Nastase nu se da batut: ferocitatea cu care se agata fie de guvern (a se vedea propunerea ridicola a lui Dan Voiculescu privind un nou guvern Adrian Nastase sub presedintia lui Traian Basescu!), fie de presedintia Camerei Deputatilor are drept scop principal mentinerea sa intr-o pozitie de putere din care sa poata controla in continuare partidul. De fapt, si aceasta este o iluzie, pentru ca Adrian Nastase nu a controlat niciodata intregul PSD, ci doar portiuni ale acestuia, iar PSD-istii nu exceleaza prin loialitate dupa cum se vede clar in aceste zile. Adrian Nastase stie ca trecerea partidului in opozitie ii este fatala. Tocmai de aceea, Ion Iliescu face tot posibilul s-o precipite. Nu putini cred ca gratierea lui Miron Cozma a avut drept scop, de fapt, declansarea unui scandal care sa forteze mana UDMR si PUR sa se alature Aliantei pentru a nu-l mai sprijini pe Adrian Nastase in eforturile sale disperate de a forma propria majoritate parlamentara. Nu vom sti poate niciodata adevarul, dar am vazut efectul si ne putem aminti ca niciodata dupa alegeri Ion Iliescu nu a sustinut ca PSD ar trebui sa alcatuiasca noul guvern. El s-a referit tot timpul la o majoritate credibila si atat. De altfel, tot Ion Iliescu a pus capat transant scandalului gratierii, asumandu-si raspunderea personala pentru "aceasta balbaiala". A doua zi dupa aceasta declaratie a sosit nechemat la sedinta PSD si a facut apel la unitatea partidului, semn ca, in ciuda mini-revoltei comandate de Adrian Nastase impotriva sa, nu intentioneaza sa renunte la partid.
Ostilitatile fiind declansate deja, ne putem intreba, desigur, cine va castiga batalia. Este clar ca in partid exista o falie intre oameni de tipul Vacaroiu si Solcanu si mai tinerii Cristian Diaconescu, Mihai Tanasescu, Victor Ponta, dar sa nu ne grabim sa-i impartim mecanic in doua tabere clar delimitate. La intalnirile de taina ale PSD, Victor Ponta, de pilda, a propus intrarea in opozitie si reformarea partidului, situandu-se astfel pe o pozitie opusa fostului sau mentor. Acelasi Victor Ponta il ataca inainte de alegeri pe Octav Cozmanca si-l lauda pe Miron Mitrea. Acesta din urma reprezinta un important pol de putere in partid, de care ar fi naiv sa nu se tina seama. Faptul ca Marian Oprisan, folosit adesea de Miron Mitrea pentru a transmite mesaje publice, a criticat gratierea lui Miron Cozma poate insemna si ca fostul triplu ministru isi face propriile jocuri in partid.
Problema de fond a PSD este insa capacitatea de reformare. Or, nici unul din cei care se lupta pentru conducerea sa nu s-a remarcat ca mare reformator. Nimeni nu crede ca Ion Iliescu poate sa construiasca un partid modern, curat si cinstit, dar nici Adrian Nastase nu s-a dovedit capabil de a infaptui o astfel de reforma. In fond, el este marele patron al coruptilor, cel sub guvernarea caruia Romania a ajuns in topul coruptiei mondiale. Miron Mitrea este si el o personalitate controversata, dar are optiunea de a face un pas inapoi propulsand la conducere reprezentanti mai tineri, pe care sa-i manevreze din umbra. Lucrurile se vor transa probabil la congresul din februarie, daca Adrian Nastase va supravietui politic pana atunci. Ironia acestei situatii este ca singurul care este pregatit intelectual si ideologic pentru a pune in practica doctrina social-democrata este Adrian Nastase. Faptul ca nu a parcurs niciodata drumul de la discurs la actiune este marea lui problema.
Uzat de guvernare si de propriile-i naravuri ticaloase, PSD nu se profileaza deocamdata decat ca scena unei crunte lupte pentru putere. Despre reformarea eventuala a partidului si transformarea sa intr-un partid social-democrat autentic vom putea vorbi abia atunci cand se vor decide supravietuitorii.
