Imposibila unitate a opoziției

Pe măsură ce se apropie alegerile, scena politică se reconfigurează în mod interesant: pesediștii tind să se regrupeze în jurul nucleului central al partidului, în timp ce conflictele din interiorul opoziției se acutizează. Dacă toată lumea l-a auzit pe Marcel Ciolacu invitându-i înapoi „acasă” pe cei din Pro România și pe Gabriela Firea ridicându-i osanale lui Victor Ponta, nimeni nu l-a auzit pe Ludovic Orban făcând un minim apel la unitatea opoziției anti-PSD. Deși ultimii treizeci de ani ne-au învățat că doar o opoziție unită poate învinge PSD, liderul PNL pare să creadă că astăzi PNL ar putea câștiga singur alegerile și că ar putea profita din izolarea și ulterior anihilarea formațiunilor de aceeași orientare cu PNL, cum sunt cele din Alianța USR PLUS. Domnul Orban preferă să negocieze punctual cu partidele care au votat pentru căderea guvernului pe care îl conduce, în speță PSD și UDMR, mai degrabă decât să-și respecte angajamentele față de USR. Este greu să nu vezi, de pildă, că alegerile în două tururi au fost sacrificate nu numai de dragul anticipatelor, ci mai ales pentru că ele ar fi oferit o șansă alianței conduse de Dan Barna și Dacian Cioloș. Exact ca PSD, PNL se gândește în primul rând la un sistem care să-i avantajeze pe actualii edili, blocând orice schimbare la nivel local. Nu mai vorbim de cadoul făcut PSD prin renunțarea la alegerea președinților de CJ de către consilierii județeni, nu prin vot direct într-un tur, cum se întâmplă acum. Nici nu este nevoie ca între PSD și PNL să existe un blat: cele două partide, obsedate de menținerea propriei puteri, pur și simplu gândesc și acționează în același mod. Nici nu ne așteptam la altceva de la PSD, structură cvasi-mafiotă perfecționată în scopul spolierii banului public, dar de la PNL multă lume se aștepta la un alt tip de politică.

Asemenea așteptări nu țin cont însă de natura și evoluția PNL, partid care nu numai că a fost întotdeauna tentat de cântecul de sirenă al PSD – de la Teodor Stolojan la Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu –, dar a ajuns și să gândească și să acționeze conform aceleiași logici, ca pesediștii, preocupat fiind doar de interese clientelare și de menținerea puterii per se. Din acest motiv, peneliștii nu au fost niciodată aliați loiali ai partenerilor din opoziție, de la PNȚCD la PD și PDL, în schimb s-au înțeles întotdeauna cu PSD și UDMR. De fapt, au existat întotdeauna două tipuri de opoziție la PSD: o falsă opoziție, care eșua constant în brațele partidului dominant, și una reală, care nu a reușit însă niciodată să-și impună agenda, pentru că PNL, partidul cu structuri solide care ar fi trebuit s-o ajute, a detestat-o mai mult decât a detestat PSD, adică s-a temut de concurență pe aripa dreaptă, făcând tot ce i-a stat în putință pentru a ocupa singur acest culoar. Același model de comportament îl regăsim și astăzi vis-à-vis de USR PLUS. El a fost evident în campania pentru prezidențiale, unde Dan Barna a fost linșat de televiziunile pesediste și de cele iohanniste/peneliste deopotrivă. Din păcate pentru USR, partidul nu găsește resursele să se refacă și să devină acea a treia forță, nouă și necompromisă, așteptată de electoratul anti-PSD. Și cum ar putea, când este minat din interior și asaltat de dușmani puternici din toate părțile, iar aliații săi potențiali, PLUS, au veleități și ambiții nu întotdeauna justificate?

Cazul desemnării candidatului/candidaților la Primăria generală a Capitalei este extrem de elocvent: Nicușor Dan, fondator la USR, care însă nu a fost capabil să definească identitatea și misiunea partidului și l-a părăsit, i-a pus pur și simplu gheara în gât lui Dan Barna pretinzând să-i fie susținută candidatura indiferent de mecanismele de selecție ale partidului. Negocierile cu PLUS și necesitatea desemnării unui candidat comun nu l-au preocupat, motiv pentru care alianța nu poate tranșa între Vlad Voiculescu, PLUS, și Nicușor Dan, probabil candidat al USR în urma unor presiuni puternice cu potențial destabilizator din interiorul partidului. Ne amintim de criticile dure formulate de „nicușoriști”, în timpul campaniei electorale, la adresa candidatului USR. Cu asemenea parteneri, cine mai are nevoie de dușmani? Interesant este că Nicușor Dan este practic candidatul B1TV, deci implicit al Elenei Udrea, fiind susținut pe față de Traian Băsescu, același care a declarat fără jenă la prezidențiale că speră ca Teodor Paleologu să-i creeze probleme lui Dan Barna. Noul proiect politic al fostului președinte pare să fie zădărnicirea creării unei forțe politice necontaminate de practicile corupte și clientelare ale vechii clase politice, proiect care pare să coincidă cu interesele PNL, partid care, după ce a refuzat tacit să desemneze un candidat propriu la Primărie, a intrat într-un proces de selecție confuz, care pare să aibă drept scop exclusiv blocarea desemnării unui candidat comun al opoziției. Din când în când, mai apare pe firmament Rareș Bogdan, care poate ar fi un candidat eficient, dar sigur ar fi un primar complet nepregătit.

Iată cum, din unirea forțelor vechilor elite rezultă un splendid blocaj din care va profita PSD, iar noi riscăm să ne procopsim din nou cu Gabriela Firea doar pentru că interesele domnului Orban și ale domnului Băsescu coincid cu cele ale PSD, nicidecum cu cele ale bucureștenilor. Ne putem resemna, desigur, dar ar fi păcat. Putregaiul moral care afectează partidele consacrate trebuie îndepărtat până la urmă și manipularea establishmentului pesedisto-penelist, demascată. Dacă vom striga adevărul de pe acoperișuri, poate că și perdeaua de fum se va risipi și soarele va răsări și pe strada noastră. //