De același autor
Ar fi avut dacă toate numirile în instituțiile publice ar fi fost făcute pe criterii de competență și integritate, dar știm bine că nu sunt. Amintim doar câteva exemple, dintre cele mai stridente.
Anul trecut, aleșii nației au trimis în posturi de conducere ale unor instituții publice esențiale o garnitură de politruci total neaveniți: Nicolae Bădălău, pesedist de pomină și antieuropean convins și vulgar, a ajuns vicepreședinte la Curtea de Conturi, după ce legea instituției a fost modificată astfel încât cerințele de studii de specialitate și vechime în domeniu să fie adaptate la CV-ul său; la ANRE, PSD și PNL au negociat numirea unor politruci, care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu domeniul energiei, și anume, fostul inginer de mecanică agricolă Mircea Man (PNL) și pesediștii Marian Neacșu și Valeriu Steriu. Dar ce mai contau trei neaveniți, de vreme ce în fruntea ANRE stă cocoțat, cu un salariu lunar de 11.000 de euro, fostul electrician și sindicalist Dumitru Chiriță, fost deputat PSD, considerat om de paie al „băieților deștepți” din Energie, pentru care a și aprobat toate scumpirile din domeniul gazelor și electricității și a tergiversat campaniile de informare a populației cu privire la schimbarea contractelor de furnizare?
Nici actuala guvernare nu ne-a scutit de surprize neplăcute. Ministrul finanțelor, Alexandru Nazare (PNL), l-a numit consilier personal pe Mihai Diaconu, fostul secretar general adjunct al ministerului din vremea lui Vâlcov și a lui Teodorovici, artizan al celebrei OUG 114, îndepărtat de Florin Cîțu prin reorganizarea MFP și aflat în proces cu instituția. Numirea a constituit o știre de jurnal, dar nu a devenit subiect de dezbatere sau de indignare, cum a fost, pe drept cuvânt, numirea unei colaboratoare a fostei Securități într-un post de răspundere de către ministrul economiei, Claudiu Năsui.
Să revenim însă la cazul Vioricăi Dăncilă. Nu sinecura în sine a șocat opinia publică, ci faptul că ea a fost acordată de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care și-a creat de-a lungul anilor imaginea unui tehnocrat cu ștaif, aflat deasupra viermuielii din politică - adică ultimul om de la care ne-am fi așteptat să promoveze o nulitate tocmai în instituția pe care a populat-o cu specialiști respectați. Dinozaurii și penalii din BNR, inventariați de ziarul Adevărul, au fost numiți de parlament, nu aleși de guvernator personal. Faptul că domnul Isărescu însuși a „selectat-o” pe Viorica Dăncilă, care declara că preferă să citească ce îi scriu alții decât să vorbească liber „și să spun prostii”, precum și cinismul cu care l-a trimis pe consilierul său, Adrian Vasilescu, să-și compromită imaginea, după o viață de muncă, susținând că doamna Dăncilă ar „deschide uși” la Bruxelles, au darul să compromită o instituție în care cetățenii vedeau o ultimă redută a competenței și decenței și pe conducătorul acesteia, care, în ciuda unui trecut controversat, își câștigase reputația de profesionist independent de politică. În realitate, atât ștaiful, cât și independența domnului Isărescu sunt doar un mit al tranziției.
Ne amintim, de pildă, cum îl lăuda Mugur Isărescu pe Corneliu Vadim Tudor la moartea acestuia din urmă, în 2015: „A iubit Ţara Românească şi istoria ei, a fost un om de cultură, un intelectual public şi, mai cu seamă, a imprimat aceste trăsături ale personalităţii sale discursurilor politice, activităţilor jurnalistice şi inegalabilelor lui pamflete...”. Sincer vorbind, asemenea aprecieri sunt chiar mai problematice decât numirea Vioricăi Dăncilă într-un post irelevant. La fel ca în cazul fostului premier, care l-a apărat pe Mugur Isărescu de asaltul demolator orchestrat de Liviu Dragnea, și în cazul lui Vadim Tudor se pare că guvernatorul BNR își plătea o datorie „de onoare”, căci amândoi participaseră la sceneta de la alegerile prezidențiale din 2000, când Mugur Isărescu a intrat în cursă doar pentru a rupe votul Dreptei și a zădărnici intrarea lui Teodor Meleșcanu în al doilea tur de scrutin. În actul al doilea al scenetei, Corneliu Vadim Tudor, calificat în finală pe fondul divizării Dreptei și, se pare, al redirecționării voturilor unor fideli ai PSD către liderul PRM, a jucat rolul de baubau, înlesnind victoria lui Ion Iliescu. Imediat după aceea, Mugur Isărescu a fost reconfirmat în funcția de guvernator al BNR prin directiva lui Iliescu, deși Adrian Năstase ar fi vrut să-l schimbe.
Așadar, în ciuda imaginii sale de tehnocrat și gentleman, domnul Isărescu nu se dă înapoi de la jocuri politice dubioase. Deși numirea Vioricăi Dăncilă nu are elementele unei mișcări strategice, ea dă măsura decidentului: o datorie personală este achitată cu o numire pe bani publici, care compromite imaginea unei instituții fundamentale. Excepționalismul BNR va fi mult mai greu de apărat de acum înainte, la fel și imaginea de gentlemeni a unor personaje provenite din instituțiile obscure ale regimului comunist, gen Isărescu, Stolojan, Meleșcanu, care și-au dat în petec pe rând de-a lungul tranziției. Să nu uităm că, la un moment dat, și Theodor Stolojan a văzut „valoarea acolo unde este”, adică la Ion Iliescu.
Mai mult decât sinecura Vioricăi Dăncilă, transformarea instituțiilor publice în zone rezervate intereselor de clan ale partidelor reprezintă un fenomen amplu și grav, pe care nu suntem siguri că actualul guvern îl va eradica, indiferent câte angajamente își asumă prin PNRR. //
