Incompatibilii

Cu alte cuvinte, de acum inainte am fi avut parlamentari si guvernanti care sa se ocupe exclusiv de interesele alegatorilor, fara a urmari imbogatirea pe seama banului public si obtinerea de privilegii. Pentru prima data in istoria noastra recenta, senatorii si deputatii erau obligati sa-si declare interesele economice - afacerile proprii sau apartenenta la diferite consilii de administratie - potrivit legii adoptate prin asumarea raspunderii guvernamentale.

Cu ce s-a soldat deci acest demers fara precedent? La prima vedere, cu o mare mascarada, pentru ca, dupa declararea incompatibilitatilor, urmeaza optiunea intre afaceri si politica, iar aici plasa legii este destul de rara.

Am aflat totusi ca peste 150 de parlamentari au afaceri proprii declarate, si peste jumatate din ei apartin partidului de guvernamant. Mai exista insa si parlamentarii care si-au trecut afacerile pe numele unor rude sau apropiati, dar continua sa le controleze. Ei nu figureaza pe liste, dar in realitate se afla si ei in situatie de incompatibilitate. Cel mai celebru exemplu - dar nu singurul - este al deputatului PSD Culita Tarata, marele magnat nemtean al lemnului si titularul concesiunii Insulei Mari a Brailei.

El a declarat senin ca si-a pus firmele pe numele unor asociati, dar controleaza nemijlocit derularea afacerilor, pentru ca a investit foarte multi bani. Nicaieri in lege nu li se cere parlamentarilor sa declare pe numele cui au trecut firmele, pentru ca autoritatile sa poata verifica apoi in ce masura acestea au facut afaceri cu statul ori au beneficiat de inlesniri, scutiri de taxe sau reesalonari de datorii.

Rasul sonor si arogant al lui Culita Tarata este emblematic pentru slabiciunile legii si totodata o insulta la adresa celor doi deputati ai opozitiei - Adriean Videanu (PD) si Dinu Patriciu (PNL) - care au decis sa renunte la calitatea de parlamentar pentru a-si conduce afacerile. Mai mult, legea nu prevede nici o sanctiune pentru cei care fac declaratii false sau incomplete, iar starea de incompatibilitate o hotarasc comisiile juridice, dominate de PSD.

Tot o sfidare a legii a fost si declaratia liderului PRM Corneliu Vadim Tudor, care promitea sa-si treaca revista Romania Mare pe numele fiicei sale, eleva in cursul primar.

Interesant este insa cazul parlamentarilor UDMR, care se plang ca legea este prost conceputa, dupa ce nu au scos nici un cuvintel la adoptarea ei. Senatorul György Frunda crede chiar ca “incompatibilizarea prezentei in consiliile de administratie ale societatilor privatizate cu functia de parlamentar nu duce la infrangerea coruptiei si nu este un instrument de lupta impotriva coruptiei”. De ce uita oare senatorul UDMR ca un deputat sau senator primeste de la aceste consilii zeci de milioane de lei, ceea ce-l indeamna sa favorizeze interesele companiilor in cauza la votul unei legi sau ordonante?

Probabil pentru ca parlamentarii UDMR au puternice interese de afaceri, mai importante pentru ei decat interesul public. De altfel, opinia lui György Frunda este impartasita si de secretarul comisiei juridice din Senat, pesedistul Ion Predescu, membru in consiliul de administratie al unui hotel din Craiova preluat de PSD de la fosta gospodarie de partid. Va fi interesant de vazut daca domnul Predescu va cere o derogare de la Biroul permanent al Senatului.

Ministrul Octav Cozmanca a promis ca derogarile vor fi cu totul exceptionale, putand fi numarate pe degetele de la o mana. Patru degete sunt insa deja ocupate de personaje importante cu mari sanse de a fi exceptate de la rigorile legii: Florin Georgescu, membru in consiliul de administratie al BCR; Doru Badulescu, secretar de stat in Ministerul Industriilor, care a cerut deja o derogare; presedintele CEC, Constantin Teculescu, si directorul general al regiei Romsilva, Filip Georgescu. Acesta din urma a spus mai intai ca va opta, dar ulterior l-a apucat regretul amintindu-si ca are mai multe proiecte demarate deja la regie.

Daca tin atat de mult la posturile din administratie, de ce nu renunta domnii in cauza la politica? Se pare insa ca este greu sa renunti la un salariu de parlamentar si mai ales la imunitatea parlamentara. Spectacolul cel mai interesant nu s-a derulat insa la Parlament. El abia urmeaza la 21 mai, data limita pentru declararea incompatibilitatilor la nivelul autoritatilor locale. Atunci vom putea vedea cati alesi profitau de functia lor pentru a-si promova interesele proprii. Nu ne putem astepta insa la fapte de vitejie, legea fiind destul de laxa. Vorbind realist, nici nu ar fi putut fi adoptata in alta varianta.

Cand a prezentat un proiect mai sever grupului parlamentar PSD, guvernul s-a izbit de un baraj de obiectii si proteste violente care amenintau sa duca de rapa partidul. Guvernul a cedat si a introdus amendamente care fac posibila mentinerea unor incompatibilitati atunci cand interesele partidului o cer. Astfel incat, daca adoptarea pachetului legislativ anticoruptie s-a vrut o demonstratie pentru NATO si UE ca guvernul este ferm hotarat sa combata coruptia, aplicarea legii scoate in evidenta lipsa vointei politice a PSD de a face cu adevarat o separatie intre calitatea de parlamentar si cea de om de afaceri sau membru in CA. La drept vorbind, lipsa de vointa politica este explicabila: PSD nu are nici un conflict de interese. Dimpotriva, el are in acelasi timp si interese economice, si interese politice. Iar intre cele doua categorii nu vede nici o incompatibilitate, ci mai degraba o interdependenta.