De același autor
In ciuda vanzolelii politice a ultimei saptamani, nimic nou nu s-a inregistrat in pozitia PSD. A devenit insa tot mai clar ca partidul a revenit la un proiect mai vechi, in ciuda esecului cu care s-a soldat. Proiectul in cauza poate fi definit ca desfiintarea lui Traian Basescu si a mai fost aplicat inainte de 2004, cand actualul sef al statului era primar general al Capitalei si apoi candidat la Presedintie.
Citim si recitim numeroasele declaratii facute de Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Ion Iliescu, Ilie Sarbu si Antonie Iorgovan si nu gasim altceva decat infierarea obsesiva a sefului statului. La data cand va aparea actualul numar al revistei 22, probabil ca PSD va fi inaintat la Curtea Constitutionala sesizarea in vederea suspendarii presedintelui. Cel putin asa a anuntat domnul Geoana. Vom afla poate in sfarsit si argumentele juridice pe care se intemeiaza aceasta sesizare. Pentru semnatarii ei, probabil ca intemeierea juridica nici nu conteaza, de vreme ce au semnat sesizarea in alb. In tot cazul, liderii PSD nu au vorbit saptamana trecuta de argumente, ci l-au atacat constant pe Traian Basescu. Sa luam cel mai recent si mai elocvent exemplu. In interviul acordat Jurnalului National din 12 februarie, Mircea Geoana ii reprosa lui Traian Basescu nici mai mult, nici mai putin decat "ca lucreaza, prin tot ceea ce face, impotriva intereselor romanilor de a trai intr-un regim democratic european, ca este girantul celor mai puternice grupuri de interese economico-financiare nelegitime din Romania, ca manipuleaza, in mod ordinar, bunul-simt al omului de rand. Ca incearca, premeditat, sa goleasca de continut si credibilitate institutiile statului, in scopul transformarii Republicii noastre intr-un regim autoritar-populist de inspiratie sovietica". In sfarsit, izbucneste Mircea Geoana, "Traian Basescu nu este un presedinte, ci o caricatura de presedinte". Ce sa intelegem din aceasta retorica excesiva? In tot cazul, ea vine in contradictie cu o declaratie a purtatorului de cuvand al PSD, Cristian Diaconescu, care spunea: "lipsa de argumente conduce la violenta de limbaj si nu vom intra in acest joc, nu este normal sa ne angajam intr-o polemica sterila". Desi PSD a intrat exact intr-o polemica sterila, retinem observatia justa a domnului Diaconescu privind lipsa de argumente care duce la violente de limbaj si ne intrebam de ce nu i-o repeta mai des lui Mircea Geoana. Poate asa ar vedea presedintele PSD ca discursul sau aproape violent risca sa fie interpretat ca o perdea de fum menita sa disimuleze absenta unor argumente juridice solide in favoarea suspendarii.
Daca Mircea Geoana a fost agitatorul saptamanii, Ion Iliescu si-a rezervat rolul de pedagog al natiunii, explicand cu superioritate la diferite televiziuni ca punerea la zid a lui Traian Basescu ar fi "un act de pedagogie politica". Din off insa s-a auzit si o nota discordanta. Ea ii apartine lui Victor Ponta si se datoreaza faptului ca vicepresedintele PSD nu stia ca era si un reporter constiincios prin preajma. La o reuniune a TSD, domnul Ponta a declarat ca nu e convins de argumentele juridice pentru suspendare si a marturisit: "Pe 18 sau 19, cand s-a decis initierea suspendarii, doi oameni, ambii juristi, au spus: «Haideti sa ne mai gandim!». Eu si Cristi incercam sa ne convingem pe noi in primul rand" . Pragmatic pana la capat, domnul Ponta a avertizat si asupra riscurilor unui "skandenberg cu poporul", care ar urma dupa "skandenbergul cu Traian Basescu": "Eu nu vreau sa ma bat cu poporul, pentru ca pierd oricum, si s-ar putea sa avem efectul invers, adica sa-l intarim pe Traian Basescu". Iata deci ca pana si PSD-istii stiu ca demersul lor are lacune juridice si, in plus, risca sa-l intareasca pe Traian Basescu daca se ajunge la un referendum. Constientizarea acestor vulnerabilitati, negate oficial de conducerea partidului, poate explica violenta retorica cu care este atacat seful statului, in speranta ca scandalul in sine va reusi sa suplineasca lipsa unei argumentatii solide. In sprijinul ipotezei vulnerabilitatii mascate vine si Tratatul de drept administrativ al lui Antonie Iorgovan, in care Emil Boc a gasit un paragraf fatal: acela in care se afirma ca "un eventual refuz al poporului de a vota demiterea presedintelui echivaleaza cu un vot de blam la adresa parlamentului, adica cu retragerea sustinerii". Chiar daca politicianul Iorgovan l-a negat pe profesorul Iorgovan, concluzia logica este ca esecul suspendarii ar trebui sa duca la dizolvarea parlamentului si la alegeri anticipate. Iata deci inca un motiv pentru care Traian Basescu trebuie denigrat, si anume pentru ca electoratul, daca se va ajunge la el, sa se indoiasca de capacitatile presedintelui, eventual si de integritatea sa mentala.
Ar mai fi de explicat de ce a devenit din nou Traian Basescu tinta urii dezlantuite a PSD, dupa ce anul trecut social-democratii cochetasera cu ideea unei aliante informale cu seful statului si cu PD. Poate ca Apelul intelectualilor catre clasa politica, publicat in numarul trecut al revistei 22 si atacat cu furie de PSD si PC, ar putea fi un punct de plecare pentru o analiza mai aprofundata.
Desigur, in aprilie 2005, multi au crezut ca PSD a rupt cu practicile trecutului, ca nu se va mai intoarce la agresivitatea FSN din 1990, ca vremea mineriadelor a trecut si ca, prin alegerea lui Mircea Geoana in fruntea sa, partidul a optat pentru reforma. Iata insa ca nu Mircea Geoana a schimbat PSD, ci PSD l-a schimbat pe Mircea Geoana, obligandu-l sa apere exact ceea ce altadata critica. Este o performanta remarcabila de care ne-am fi putut lipsi.
