De același autor
După fiascoul de la mitingul izolaționiștilor de sâmbătă, 1 martie, în spațiul public au început să apară dubii cu privire la candidatura lui Călin Georgescu la prezidențiale. Tabăra extremiștilor, veșnic aglomerată și agitată, va trebui să-i găsească un succesor. Amatori ar fi, dar ce șanse au?
Orice ar pretinde organizatorii, atunci când anunți un miting de susținere cu un milion de participanți și abia aduni 10.000-15.000, aduși din toată țara cu autocarele și probabil contra cost, nu poți susține că ești o forță politică redutabilă. Ești doar o gloată zgomotoasă, adunată la ordin să suplinească prin scandal adeziunea unei mari părți a electoratului. Astfel, s-a demonstrat lipsa de fundament a lamentațiilor vânturate în diverse studiouri de televiziune, potrivit cărora audierea lui Călin Georgescu la Parchetul General de joi, 27 februarie, într-un dosar cu acuzații grave, inclusiv o tentativă de lovitură de stat, îi va permite să se victimizeze și să-și sporească șansele în alegerile prezidențiale. Nu s-a găsit însă multă lume dornică să susțină un personaj vizat de o anchetă în care au fost arestați mai mulți membri ai rețelei sale de sprijin din organizațiile neolegionare și paramilitare și au fost obținute probe cu greutate, de la armament la milioane de euro și lingouri de aur deținute ilegal până la înregistrări elocvente privind scopurile destabilizatoare ale mișcării. Totodată, faptul că pseudo-Mesia de pe TikTok era manevrat de Horațiu Potra, un Prigojin român, care lucra în Africa pentru firme chineze de minerit, aruncă o umbră asupra personajului ce se pretinde semidivin și riscă să compromită partidele politice care îl susțin.
De altfel, la marele miting de sâmbătă, Călin Georgescu nici nu și-a anunțat candidatura („Mai așteptăm, nu ne grăbim”), iar unul dintre apropiații săi, Cozmin Gușă, a anunțat deja că nici nu și-o va depune, stindardul izolaționist (și pro-rus) urmând a fi preluat de George Simion. Experiența recentă ne învață că, de regulă, un candidat promovat de Cozmin Gușă pierde. Vom lua deci anunțul său doar ca semnal al reorientării sponsorilor (ruși și pro-ruși) ai lui Călin Georgescu.
Logic ar fi ca Georgescu să renunțe la candidatură, pentru că îl așteaptă o anchetă lungă și compromițătoare și un proces dificil, de uzură, care îi va afecta imaginea chiar dacă nu se va încheia până la alegeri, iar CCR are acum mult mai multe elemente pentru a-i invalida candidatura decât a avut în cazul Dianei Șoșoacă și chiar pentru anularea alegerilor din 24 noiembrie. Delirul antidemocratic al lui Călin Georgescu, care a cerut desființarea partidelor și persecutarea „sorosiștilor”, vor fi invocate și ele, cu temei, împotriva sa. În acest scenariu, înlocuitorul logic este George Simion, care are la dispoziție, cel puțin teoretic, un partid politic important.
Ca să-și pregătească însă candidatura, după ce s-a jurat că îl susține neabătut pe Georgescu, fiind prezent alături de el și joi la Parchetul General, și sâmbătă la miting, George Simion are nevoie ca Georgescu să renunțe repede la candidatura sa. Chiar și așa însă, liderul AUR știe că nu va câștiga, pentru că a eșuat o dată în noiembrie și pentru că un politician care are interdicție de intrare în Republica Moldova și în Ucraina nu poate fi luat în serios. Rolul său pare mai degrabă a fi să obțină sprijin pentru izolaționiștii din România de la formațiunile echivalente din Europa și din Statele Unite. De aceea este vicepreședintele grupului conservator ECR din Parlamentul European și s-a dus la Washington să pupe și el inelul neofasciștilor din anturajul lui Trump, pe care îi tămâiază de la București și Călin Georgescu, și al căror sprijin îl caută și lidera SOS, Diana Șoșoacă, prezentă și ea la Washington ca să-l concureze pe liderul AUR. Nici ea însă nu are șanse nici să fie validată din nou, nici să câștige președinția.
Pe același culoar extremist aleargă și Victor Ponta, alt „suveranist” care a lustruit clanțele la Washington, sperând să preia cel puțin o parte din electoratul lui Georgescu. Ieșirea din cursă a acestuia din urmă pare a fi deci așteptată cu înfrigurare de toți cei care roiesc în jurul lui și îi jură credință. Dar Ponta este totuși un politician uzat și compromis, care nu stă foarte bine în sondaje și este o emanație a sistemului, deci este perdant din start.
Înainte de a fi inculpat, Călin Georgescu era singurul care se detașa în sondaje, cu 38%, la mare distanță de competitorii săi. Așteptăm însă și un sondaj serios după inculpare și, de ce nu?, chiar un sondaj care să facă abstracție de Călin Georgescu. Am vedea astfel cine l-ar putea înlocui, deși niciunul dintre potențialii candidați izolaționiști, nici măcar Gigi Becali, care cochetează și el cu ideea, nu are aura mistică de care încă beneficiază Georgescu. Deci dacă el renunță sau este invalidat, niciunul dintre potențialii săi succesori nu are șanse clare de victorie. Ar fi nevoie de un nou candidat-surpriză promovat pe TikTok, dar nu credem că autoritățile vor fi la fel de pasive față de o reeditare a asaltului informațional de anul trecut.
Izolaționiștii pot deci fi învinși la prezidențiale, cu condiția ca tabăra proeuropeană să-și găsească un candidat cu adevărat unic și credibil. Acesta nu poate fi decât Ilie Bolojan, care, de altfel, a sugerat voalat că ar fi disponibil în condițiile în care Crin Antonescu ar renunța. După ultimele declarații ale lui Marcel Ciolacu, care vrea să deschidă negocierile cu USR, nu este exclus ca jocul să se reseteze, Antonescu să fie trimis la vatră și Bolojan să candideze cu sprijinul tuturor partidelor democratice. Miza pentru țară este prea mare pentru ca această resetare să nu se producă. //
