De același autor
Cu trei ani in urma, in mijlocul primului an de guvernare al Aliantei D.A., inundatiile catastrofale din Timis si din Moldova au sapat prima bresa in digul unitatii politice dintre PD-L si PNL: dupa ce lansase din proprie initiativa ideea anticipatelor, premierul Calin Popescu Tariceanu a facut o intoarcere de 180 de grade si a descoperit dezastrul din tara exact dupa ce apele incepusera sa se retraga si a anuntat ca alegerile anticipate nu vor mai avea loc. Presedintele Traian Basescu, care acceptase ideea, desi afirmase public ca momentul ei trecuse, s-a simtit tradat si batjocorit - ceea ce nu era departe de adevar. Tema anticipatelor, desi perimata, a dominat doi ani falsa dezbatere politica din Romania. In iulie 2008, inundatiile care au lovit nordul si centrul Moldovei au lansat la apa o noua tema care va fi probabil speculata obsesiv de acum inainte: tema refacerii Aliantei si a impacarii liberalilor cu Traian Basescu. Daca suntem atenti la fapte vom constata insa ca este prea devreme pentru a trage concluzii optimiste cu privire la impacarea celor doua partide.
Spre deosebire de 2005 si 2006, cand dezastrele naturale au prilejuit tensiuni si chiar ciocniri intre Executiv si Presedintie, de aceasta data turneele premierului si, respectiv, presedintelui prin zonele inundate au parut sa fie expresia unei unitati in cuget si simtiri, fiind interpretate de mass-media drept indiciile unei impacari intre palate si partide. Este adevarat ca presedintele nu numai ca nu a reprosat nimic guvernului, ci a incercat chiar sa calmeze criticile satenilor disperati la adresa Executivului, iar ministrii s-au abtinut de la remarci acide dupa sedinta de guvern la care a participat seful statului. Atat domnul Tariceanu, cat si domnul Basescu au cantat dupa aceeasi partitura, cerandu-le demnitarilor sa fie prezenti printre sinistrati pentru ca acestia sa nu se simta abandonati. Dincolo de aceasta armonie de fatada insa, competitia politica nu a incetat nicio clipa, ambele personaje straduindu-se de fapt sa castige concursul de popularitate dinaintea alegerilor din toamna. Astfel, imediat dupa o vizita prezidentiala intr-o zona inundata aparea si prim-ministrul. Atat de puternica era dorinta sa de a dovedi prin toate mijloacele ca este mai apropiat de sinistrati decat presedintele, incat s-a asezat la masa cu sinistratii si a mancat fasole si carnati. Era evident vorba de o operatiune de imagine - cu un puternic iz de déjà vu - scoasa probabil din arsenalul consilierilor israelo-americani ai premierului. De fapt, lipsa declaratiilor ostile de ambele parti ar trebui citita si ea tot in cheie electorala: ambelor parti le-ar fi facut rau daca ar fi incercat sa castige puncte politice una in dauna celeilalte pe seama suferintei oamenilor si orice atac politic ar fi fost interpretat de o maniera defavorabila de presa si de electorat, in contextul suspiciunii generale pe care o provoaca vizitele politicienilor in zonele afectate de dezastre.
De altfel, izbucniri ale adversitatii dintre partide au provocat fisuri in fatada de cooperare si unitate. Apele nu se retrasesera inca din judetul Suceava, dar prim-ministrul critica deschis acele autoritati locale care, in loc sa se ocupe de solutionarea problemelor grave ale comunitatilor afectate de inundatii, profita de situatie pentru a aparea tot mai des la televizor. Cateva zile mai tarziu, ministrul Internelor, Cristian David, elucida misterul, tot la televizor, precizand ca premierul se referise la presedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur - de paca ar fi fost vina domnului Flutur ca televiziunile de stiri l-au solicitat intens. Nici presedintele nu s-a lasat mai prejos si, cu o saptamana mai tarziu, la o intalnire cu liderii Asociatiei Comunelor, a criticat "atitudinea imbecila" a unui ministru care a convocat primarii localitatilor sucevene inundate la o sedinta pentru evaluarea pagubelor, desi era evident ca primarii numai de o astfel de sedinta nu aveau timp in toiul viiturii. Procedand prin eliminare, presa a stabilit ca ministrul "imbecil" nu putea fi decat Cristian David, pentru ca el ii convocase pe primari la sedinta pe 26 iulie, cand apele faceau ravagii in nordul tarii. Diplomat, premierul Tariceanu a declarat ca nu are stiinta de vreo critica prezidentiala la adresa Executivului. Se poate desigur interpreta aceasta declaratie ca o expresie a dorintei de a reface relatiile cu Traian Basescu in vederea unei viitoare coalitii guvernamentale PD-L-PNL, dar tot atat de bine se poate citi aici si tactica domnului Tariceanu de a se prezenta ca diplomat, echilibrat si elegant, in contrast cu un presedinte care nu-si poate controla vocabularul si iesirile. Intr-adevar, domnul Basescu nu a scapat nici prilejul inundatiilor din iulie 2008 pentru a-si demonstra inclinatia spre reactii necontrolate: in mijlocul multimii si in prezenta tuturor camerelor de filmat posibile, presedintele "a dat de pamant" cu primarul din Sucevita, care-l intampinase in costum negru si pantofi luciosi. Desigur, tinuta era inadecvata pentru situatia in care se afla localitatea, dar orice om are dreptul la demnitate, iar astfel de observatii ar fi trebuit facute intre patru ochi, nu in fata natiunii.
Din pacate, admonestarea presedintelui si tema impacarii dintre liberali si democrat-liberali au deturnat atentia de la problema ajutoarelor financiare aproape ridicole propuse de guvern pentru sinistrati, probabil din cauza imputinarii fondurilor in perspectiva devansarii maririi pensiilor; de la incapacitatea endemica a tuturor guvernelor de a reabilita infrastructura si de la haosul care domneste in constructii pe plan local, unde numeroase case sunt amplasate in zonele inundabile. Tot scapat din vedere a fost si PSD - marele partid al celor nevoiasi, nu-i asa? -, care nu a donat nici macar o patura pentru zonele sinistrate, desi dispune de o mare concentratie de milionari in euro.
Cum spuneam, e prea devreme pentru a anunta recasatoria liberalilor cu pedelistii, fie si pentru ca nu este clar ca domnul Tariceanu o doreste. Tot ce putem conchide in urma acestor inundatii este ca teama de electorat si calculele politice impun o anume decenta politicienilor de la varf - dar numai pentru moment.