De același autor
Dacă se va materializa, ceea ce este încă probabil, candidatura lui Klaus Iohannis la un fotoliu de senator va confirma nu doar eșecul său de a obține o funcție internațională și incapacitatea sa de a construi un proiect postprezidențial pe cont propriu, ci și misiunea sa, trasată de rețeaua GRIVCO, de a menține actualul aranjament politic între PNL și PSD, fie și cu prețul forțării indecente a legii și Constituției.
În lumea reală, mult diferită de butaforia promovată de PNL, Klaus Iohannis nu generează simpatie, ci enervare. Majoritatea alegătorilor nu-i iartă lipsa de empatie și de considerație față de cetățeni: nu a fost prezent nici măcar la ultimele inundații din Moldova, vizitele sale în țară pot fi numărate pe degetele de la o mână și nimeni nu-și mai amintește când a organizat o conferință de presă. S-a înfruptat din banul public fără limită pentru călătorii cu un pronunțat caracter turistic, a refuzat să participe la ședințele CSM, deși este membru de drept, a numit procurori-șefi și judecători controversați, și, last but not least, a înșelat electoratul anti-PSD, căruia i-a promis în 2019 că îl va scăpa de Pe-Se-De, doar pentru a întări acest partid de tip mafiot. Cum ar putea fi el acum un atu electoral?
Într-adevăr, a menținut România ca aliat de nădejde în NATO și în UE, dar a fost un simplu executant al politicii euroatlantice, fără idei, inițiative și proiecte proprii. Iar candidatura sa la șefia NATO, soldată cu un eșec lamentabil, a pus sub semnul întrebării inteligența sa politică și abilitățile sale diplomatice.
Creditat de sondaje cu o popularitate între 15-20% , ceea ce înseamnă că 80-85% din electorat îi este ostil, numai locomotivă electorală nu poate fi, nici pentru PNL, nici pentru Nicolae Ciucă. De altfel, la Consiliul Național din 15 septembrie, Valeriu Stoica îndemna partidul să intre într-o nouă epocă, după încheierea „etapei Iohannis”. Klaus Iohannis și susținătorii săi din umbră aveau însă alte planuri și astfel PNL a primit ordin să modifice legislația în mare viteză pentru ca președintele să poată candida pe listele PNL. Partidul s-a executat imediat, și nici nu putea să facă altfel: domnul Iohannis a asigurat continuitatea sistemului ticăloșit, inclusiv subordonarea politică a justiției și anihilarea anticorupției, adică i-a scăpat și de Kovesi, și de USR prin intervenții brutale; și a asigurat toleranța UE și NATO față de derapajele guvernelor coaliției. Pe de altă parte, conducerea întronizată de Klaus Iohannis în fruntea PNL - Ciucă, Bode, Rareș Bogdan, în prima linie - este mediocră și vulnerabilă, deci în mod necesar obedientă și speriată că ar putea fi îndepărtată brutal dacă Nicolae Ciucă nu intră în al doilea tur al prezidențialelor. Pentru ei este esențial ca domnul Iohannis să preia conducerea partidului, să blocheze orice coaliție autentică a forțelor de dreapta și să țină la respect opoziția internă din partid, câtă este.
Totuși, potrivit fostului președinte al CCR, Augustin Zegrean, domnul Iohannis nu poate candida pe lista unui partid dacă nu demisionează din funcția de președinte, ceea ce a anunțat deja că nu va face. Chemat să valideze prin vot o lege la limita legalității, pentru un singur om, și încă unul detestat de pesediști, Marcel Ciolacu a fentat votul, declarând doct că președintele nu are nevoie de nicio modificare legislativă pentru a candida la Senat! Or, este adevărat că nimic nu-l oprește pe Iohannis să candideze, dar Constituția îi interzice să facă politică de partid, ca să nu mai spunem că modificarea legii electorale cu două luni înainte de alegeri încalcă codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneția, asumat de CCR. Nevoit să renunțe la amendamentul problematic, PNL a cerut avizul BEC, dar este limpede că refuzul PSD de a gira acest demers demonstrează cât de nepopular este Iohannis și cât de riscant este amendamentul, de vreme ce un amendament similar, introdus de PSD în 2004 pentru a-i permite lui Ion Iliescu să candideze tot la Senat, a fost atacat de PNL la CCR și ulterior declarat neconstituțional și eliminat din lege, deși Ion Iliescu a rămas senator. Să revii acum cu o soluție copy-paste după un amendament invalidat este chiar o neghiobie pe care PSD, pe drept, nu vrea să o comită de dragul PNL.
Dacă însă, odată ajuns printr-o minune senator, Klaus Iohannis va dori președinția Senatului, probabil că PSD i-o va acorda, cu condiția ca alegerile să aibă drept rezultat o majoritate clară PSD-PNL, care să permită ca funcțiile să fie negociate doar între cele două partide. Nu va fi ușor, pentru că nu poate fi neglijat impactul lui Mircea Geoană asupra competiției și a partidelor, iar echipa de zgomote condusă de Crin Antonescu, probabil recrutat de Geoană, lucrează intens la compromiterea tandemului Ciucă-Iohannis, avertizând că „orice vot pentru Nicolae Ciucă este practic un vot pentru un nou mandat Iohannis”.
În concluzie, deși domnul Iohannis se dovedește un albatros mort agățat de gâtul PNL, împiedicând partidul să se reinventeze și să promoveze altă echipă de lideri decât camarila președintelui, el este împins de rețeaua GRIVCO să candideze pentru a salva USL (PSDNL), ca o soluție de avarie dictată de evoluția catastrofală a campaniei lui Nicolae Ciucă. Dacă ajunge pe liste, Iohannis va deveni senator, indiferent ce scor va obține partidul său, pentru că va fi cap de listă și nu are cum, practic, să rateze intrarea în Parlament. Nu ne aventurăm să speculăm de pe acum asupra viitorului PNL și al guvernării. Cu Iohannis în centrul tabloului politic însă, nu anticipăm nimic bun. Reorientarea electoratului anti-PSD către alte variante capătă astfel o importanță vitală.
