Jack Straw si romanii

Rodica Culcer 22.07.2002

De același autor

Multi vor fi fost dezamagiti probabil de faptul ca ministrul de Externe britanic, Jack Straw, nu a dat o lectie autoritatilor romane in privinta mentinerii fostilor securisti in posturi de decizie.

Din raspunsul domnului Straw se poate intelege ca intrarea Romaniei in NATO nu depinde de o epurare a reprezentantilor fostei institutii de trista amintire, care traieste atat de bine - poate chiar mai bine acum - prin urmasii ei bine plasati in banci, firme particulare si institutii ale statului, inclusiv serviciile secrete in care practicile si mentalitatile securiste prospera, dupa cum s-a vazut si in recentul caz al sotiei fostului ministru Valentin Ionescu.

Pe de o parte, raspunsul ministrului de Externe britanic a fost dictat de regulile diplomatiei si ale bunei cresteri. Un membru al guvernului britanic nu se amesteca public in problemele interne ale Romaniei si, apoi, cum s-ar fi putut lega de securisti fara a-si ofensa gazdele? Pe de alta parte, sa nu uitam pe ce lume traim. Presedintele George Bush tocmai a declarat ca NATO nu se mai lupta impotriva comunismului, ci a terorismului, si toata Alianta Nord-Atlantica a batut palma cu fostul ofiter KGB, Vladimir Putin.

De fapt, insa, Jack Straw a evitat cu buna stiinta un subiect delicat, referindu-se la spionajul dintre state - aflate desigur in tabere diferite in perioada Razboiului Rece - si lasand la o parte chestiunea care ne doare, si anume cea a securistilor care ne-au spionat pe noi si au distrus vieti si cariere, pentru ca statutul social al acestei din urma categorii nu e treaba guvernului britanic, ci a romanilor.

Britanicii si ceilalti occidentali au insa acum alte probleme cu Romania, pe care le considera mai acute. Ministrul de Externe britanic s-a referit la ele, lansand un avertisment apasat in privinta falsilor azilanti si a retelelor organizate de cersetori din Romania care au invadat Marea Britanie si Franta. Problema azilantilor este extrem de acuta - guvernul Blair este acuzat ca a primit prea multi refugiati care strica modul de viata britanic si se infrupta din generoasele ajutoare financiare.

Zilele trecute, mai multe autoritati locale au respins cererea guvernului de a construi centre pentru refugiati in mediul rural. Nu e vorba neaparat de romani, ci si de albanezi si de afgani, sositi in numar mare. Romanii au reusit insa sa iasa in evidenta prin cersetoria organizata, cu rromi sau fara, care este o adevarata insulta la adresa modului de viata occidental.

Atunci cand problema s-a pus acut in Franta, diplomatii romani au cerut public autoritatilor din tara sa abordeze mai hotarat problema pentru ca riscam sa pierdem libertatea de a circula fara viza in spatiul Schengen. Raspunsul generalului Florin Sandu, seful Inspectoratului General al Politiei, a fost aiuritor: nu politistii romani sunt de vina ca nu au detectat retelele organizate de cersetorie, ci autoritatile franceze pentru ca nu au semnalat problema la timp! Ma intreb, cu uimire, in ce tara o fi traind generalul Sandu?

Pe strazile Bucurestilor cersetorii iti intind mana din cinci in cinci metri, postati la locuri fixe si intre anumite ore, copiii cersetori pot fi vazuti cu ochiul liber in intersectii fie dezbracandu-se, fie schimbandu-se in pijamale de spital ca sa fie mai induiosatori. Presa scrie de ani de zile despre retelele organizate de cersetorie, da numele capilor lor si chiar locurile de intalnire, dar politia romana nu stie nimic si asteapta sa se sesizeze Parisul!

Nu e vorba de cativa amarati care nu au din ce trai, ci de un numar mare de persoane folosite de mafioti pentru a obtine profit, asa cum sunt folosite si prostituatele. Prezenta lor la Bucuresti si la Paris sau Londra este o pata pe obrazul tarii, care nu se poate sterge cu cativa ministri care vorbesc englezeste sau frantuzeste. Este un semn al putrefactiei si decaderii societatii romanesti de care nu se vorbeste niciodata in discursurile oficiale si de care nici societatea civila nu pare sa se sinchiseasca. Soarta cainilor vagabonzi a fost subiect de dezbatere publica, cersetoria niciodata, desi este un semn evident de mizerie si inapoiere. A trebuit sa ajunga cersetorii romani la Paris pentru ca sa aflam ca avem o problema.

Intr-un tarziu, autoritatile romane au luat masurile ce se impuneau pentru a-i repatria pe cersetori, fara a ataca insa problema in interior. Este un exercitiu devenit clasic de actiune in forta pentru a salva imaginea guvernului in exterior, numai ca bolile vechi si netratate ale societatii noastre s-au cronicizat si bubele lor ies la suprafata. Saptamana aceasta s-au numit apa poluata din Cluj si Baia Mare, analizata de organizatia Greenpeace, si febra tifoida pe care va trebui s-o raportam la Geneva. Dar si poluarea si starea de sanatate erau probleme vechi, deja existente, pe care trebuia sa ni le rezolvam singuri.

Constatam insa ca guvernantii romani nu actioneaza potrivit unui plan de reformare a societatii, ci doar punctual, la stimuli externi, atunci cand au de reparat imaginea pe ici-pe colo, prin partile esentiale, cum ar zice Caragiale.

O dovada in acest sens este ca in ultima vreme, de cand ne-o cer UE si SUA, politia de frontiera a inceput sa prinda mai multi imigranti ilegali si mai multi traficanti de droguri. Ca sa nu mai vorbim de situatia copiilor institutionalizati si a mafiei adoptiilor, care au fost abordate cu seriozitate doar cand baroneasa Nicholson a ridicat glasul. Cum baroneasa nu s-a ocupat de cersetoria organizata, nici generalul Sandu nu s-a simtit obligat sa se ocupe de acest fenomen din timp, iar politistii nu s-au ocupat de retelele de cersetori, fie pentru ca au fost corupti de organizatorii lor, fie pentru ca nu era pe ordinea de zi a prioritatilor, fie din ambele motive. In fond, si chestiunea cersetoriei, ca si a poluarii si a sanatatii nu fac altceva decat sa ilustreze iresponsabilitatea si superficialitatea cu care suntem guvernati, si nu de azi de ieri, ci din decembrie 1989 incoace. Faptul ca securistii au fost intotdeauna aproape de guvernare, impreuna cu ea, inspirandu-i prioritatile, a fost o intamplare. Sau nu.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22