Joc de glezne şi lovituri sub centură

După toate aparențele, el lider maximo Liviu Dragnea a fost nevoit să bată puțin în re­tra­ge­re în ultimele săptămâni, fiind contrazis pu­blic de nimeni altul decât de propriul premier, Sorin Grindeanu. Să nu ne gră­bim însă să-l declarăm în­vins: e prea abil și are la dis­po­ziție o armată de par­la­men­tari, cu care se poate apăra în competiția dintre polii de putere din PSD.

Marile contre evidente între Dragnea și Grindeanu au avut ca temă remanierea și situa­ția juridică a lui Liviu Drag­nea, dar au apărut destule fi­suri și prin alte părți, ceea ce sugerează că So­rin Grindeanu a încălcat dispoziția inițială da­tă de liderul său de partid, și anume de a nu deveni „un pol de putere“ și de a rezista ten­tației de a avea „proiecte personale“. În fond, alocările bugetare sunt la mâna pre­mie­rului, deci baronii locali, interesați de aceste alo­cări, vor juca la două capete, evaluând în fi­nal da­că Sorin Grindeanu nu este totuși un par­tener util de business. Cum să nu fi tentat, cu aces­te atuuri, să capeți și tu un loc la ma­să?

Ajutat de atmosfera creată de protestele din februarie, Sorin Grindeanu a scăpat de unul din­tre aliații lui Dragnea, penibilul Florin Ior­da­che, și a făcut echipă cu cei amenințați de li­de­rul PSD, adică ministrul de Finanțe Viorel Ște­fan și no­ul ministru al Justiției, Tudorel Toa­der, singurii ca­re nu execută fără să crâc­neas­că ordinele li­derului PSD. Mai mult, gu­ver­nul a cerut CCR să respingă sesizarea îna­in­ta­tă la CCR de fosta soție a lui Li­viu Drag­nea, Bombonica Pro­dana, privind pra­gul pre­ju­di­ciului pentru abu­­zul în ser­vi­ciu. Este lim­pe­de că acest punct de vedere a fost re­dac­tat la Ministerul Justiției și că a fost însușit de premier, deci tandemul Grindeanu-Toa­der este funcțional și în­drep­tat către în­gră­direa puterii liderului PSD.

Avem de a face cu o luptă pentru putere și influență în PSD, pentru controlul resurselor, care devine tot mai acută. Nu o luptă pentru reforme sau principii. Mai pragmatic și în con­tact direct cu realitățile economiei, Sorin Grin­deanu înțelege mai bine pericolele ascunse în proiectele domnului Dragnea privind, de pil­dă, introducerea impozitului pe gospodărie și știe că este nevoit să se împrumute pentru fi­nanțarea creșterilor de pensii și salarii și a scă­derilor de taxe și impozite. Este deci în in­teresul lui să se disocieze cât poate de triada Dragnea-Olguța Vasilescu-Darius Vâlcov, iz­vo­râtoare de iresponsabilitate economică. Nici nu este foarte greu, pentru că ministrul Mun­cii face lucruri trăsnite: Legea salarizării bu­ge­tare s-a dovedit o sursă de imense și con­ti­nue nemulțumiri și s-a aflat că laptele și mie­rea nu vor curge pentru toți, ci numai pentru unii. Nu ne mirăm deci că premierul a ținut să precizeze că nu a lucrat la acest proiect, contrazicându-l astfel pe Liviu Dragnea. Nici în privința alocațiilor pentru mame premierul nu a susținut-o pe doamna ministru, sus­ți­nând, cu cifrele în mână, că impactul pla­fo­nării ar fi irelevant. Aliindu-se cu Toader și Ștefan și garantându-le și altor miniștri sta­bi­li­tate și protecție, Sorin Grindeanu începe să coaguleze o echipă, care se poate transforma într-o facțiune a PSD. În sfârșit, într-o replică in­directă la pretențiile de supremație par­la­mentară formulate de cuplul Dragnea-Tări­ceanu, Sorin Grindeanu s-a disociat și de re­cent constituitele comisii de anchetă din par­lament, pe care „nu le-am inventat noi“, față de care are și unele „semne de întrebare“ și de la care așteaptă „să vină și cu niște re­zul­tate, să se producă niște schimbări“, pentru că altfel „le facem doar de dragul de a le fa­ce și lumea se întreabă de ce“. Este un pas important, aproape o declarație de război. De altfel, războiul dintre premier și președintele PSD nu mai poate fi tăgăduit, în ciuda afir­mațiilor liniștitoare ale celor doi.

Deocamdată, Liviu Dragnea a făcut, strategic, un pas înapoi, amânând pentru iunie discuția despre remaniere, dar refuzând să renunțe la ideea de a schimba miniștri „dacă în anumite zone... vom analiza că este nevoie de alt ritm decât cel care a fost până acum“. Miniștrii Toa­der și Ștefan, singurii cărora le-a reproșat ritmul de lucru prea lent, rămân deci țintele lui Dragnea și tot țintă începe să fie premierul însuși. Abil manipulator al puterii, Liviu Drag­nea a dat o lovitură importantă, reușind să impună în parlament ca șeful DIPI, succesor al UM 215 și UM 962, să fie numit fără apro­ba­rea CSAT, adică discreționar, de domnul Drag­nea, prin marioneta sa de la Interne. Liderul PSD va avea deci la dispoziție un întreg ser­vi­ciu, pe când Sorin Grindeanu are doar un șef de cabinet care a lucrat cândva în DGIPI și un general SRI în rezervă pe post de consilier.

Deocamdată, premierul și președintele PSD s-au baricadat fiecare în fortăreața lui - guvernul și, respectiv, parlamentul - și își organizează trupele. Amândoi fac joc de gleznă şi îşi apli­că reciproc câte o lovitură sub centură, dar meciul nu s-a decis. El nu are nicio legătură cu bunăstarea populației - bani de vaccinuri tot nu sunt, de pildă, și continuăm să impo­r­tăm mai mult decât exportăm. Conştienţi de aces­te aspecte, să urmărim totuşi lupta pen­tru pu­tere dintre facțiunile vechi și noi din PSD, dar să nu ne emoționăm prea mult. Grin­dea­nu nu este nici Matteo Renzi, nici Emma­nuel Macron, ci doar un pesedist mărunt, ca­re vrea să-și depășească condiția de slugă a șefului ce­lui mare, pentru că, dacă nu o face, va ră­mâ­ne tot restul vieţii un neica nimeni. Poate va reuși, dar nu din astfel de manevre va ve­ni redresarea României, dacă va mai veni! //