De același autor
Dezbaterea de la Cluj are sens doar dacă o analizăm ca pe un joc în trei, între domni Băsescu, Antonescu şi Geoană.
Înainte de a examina bruma de conţinut a dezbaterii de la Cluj dintre Traian Băsescu şi Crin Antonescu, se cuvine să spunem că ea se încadrează în categoria „ca la noi la nimenea“, căci unde s-a mai pomenit o confruntare între candidatul aflat pe primul loc în sondaje şi cel aflat pe locul trei, la distanţă considerabilă de cel situat pe locul secund?
Jocul a pornit de la provocarea adresată de Mircea Geoană preşedintelui Băsescu la o dezbatere în cadru universitar, calculând greşit că acesta din urmă nu va accepta invitaţia. Consilierii liderului PSD au citit însă eronat semnalele taberei prezidenţiale, au ignorat personalitatea lui Traian Băsescu şi şi-au împins candidatul în capcană, pentru că refuzul de a participa la o confruntare cu redutabilul său contracandidat l-a făcut să apară neserios, laş şi nepregătit. De ce l-a invitat însă Traian Băsescu pe Crin Antonescu la această dezbatere? Cel mai probabil pentru că în ultima săptămână candidatul liberal a înţeles că miza sa la 22 noiembrie este să intre în turul doi şi că adversarul său principal în atingerea acestui obiectiv este Mircea Geoană, nu Traian Băsescu, şi a început să-l atace pe liderul PSD, relansând, de pildă, subiectul vizitei acestuia la Moscova exact când Realitatea TV îl îngropa. Astfel, Mircea Geoană ar fi avut doi adversari, nu unul singur, dacă ar fi venit la Cluj. Pe de altă parte, Traian Băsescu avea tot interesul să-i întindă o mână liderului liberal, pe al cărui electorat contează pentru al doilea tur, în cazul în care sondajele se confirmă şi confruntarea finală se va desfăşura între Traian Băsescu şi Mircea Geoană.
În ceea ce-l priveşte, Crin Antonescu avea tot interesul să se afirme ca un candidat credibil, de anvergură naţională. Într-o anumită măsură a şi reuşit, dar nu numai datorită uşurinţei cu care vorbeşte oricât despre orice, ci datorită faptului că preşedintele a pornit în această dezbatere crispat şi lipsit de verva sa obişnuită. Putem doar să speculăm asupra cauzelor enervării prezidenţiale; poate că era vorba de tupeul inoxidabil al oponentului, de amintirile insultelor pe care i le-a adresat de-a lungul anilor, de sfaturile consilierilor care-l îndemnaseră (bănuim) să fie conciliant sau de umbra lui Dinu Patriciu, pe care o identifica în spatele domnului Antonescu.
Cert este că Traian Băsescu nu era în cea mai bună formă, deşi prestaţia sa a avut substanţă. Dacă preşedintele a încercat să discute teme serioase, cum ar fi economia sau educaţia, pentru care era pregătit, în schimb, Crin Antonescu a dat dovadă de superficialitate, apăsând pe pedala populistă a salarizării profesorilor, în loc să vorbească de reformă, şi dovedind că economia nu-l preocupă. A punctat însă la replici agresive spontane şi la atacuri sub centură, din care cel mai puţin elegant a fost legat de femeile din jurul lui Traian Băsescu, care, prin aluziile maliţioase la Elena Udrea, a fost o dovadă de mojicie la adresa doamnei Maria Băsescu, prezentă în sală. Traian Băsescu a ieşit destul de bine din acest clenci, iar referirea la abandonarea soţiei într-un moment greu, etichetat ca atac josnic de presa mogulilor, nu a fost perceput ca atare de Crin Antonescu, care era relaxat şi chiar îl îndemna pe adversarul său să nu se jeneze. Ulterior, preşedintele a explicat că se referise la propria soţie.
Aşadar, dacă discuţia a coborât sub nivelul acceptabil – căci nicăieri în lumea civilizată nu este acceptabil să amesteci viaţa privată într-o dezbatere politică în faţa naţiunii –, aceasta i s-a datorat în exclusivitate candidatului liberal. A făcut-o conştient că discuţia de substanţă nu-i este familiară şi convins că electoratul va fi impresionat de o retorică agresivă şi dezinvoltă, fie ea şi lipsită de substanţă. În sfârşit, poate că ar fi mai bine pentru Traian Băsescu să se călăuzească după propriul instinct politic în abordarea unei dezbateri, renunţând la rolul imaginat pentru el de consilieri. Nu poate câştiga decât dacă este el însuşi şi nimeni nu-l poate consilia în această privinţă. //
