Justiție în slujba corupților

Nu este deloc o noutate că în România anticorupția este pe ducă și marii corupți scapă de condamnări, dar dacă până acum vina putea fi atribuită exclusiv magistraților care tergiversau dosarele până intervenea termenul de prescripție, ultima cohortă de corupți salvați își datorează libertatea aproape în exclusivitate complicității politicienilor, care au întârziat patru ani să modifice un articol din Codul Penal privind prescripția specială declarat neconstituțional în 2018. Prescripția specială permitea prelungirea perioadei în care pot fi trase la răspundere faptele penale după ce suspectului i s-a comunicat că este anchetat. Parlamentul a „uitat” de articolul în cauză, iar guvernul a așteptat și el până pe 30 mai 2022 pentru a emite o OUG care punea Codul Penal în acord cu decizia CCR. A fost deci ușor pentru CCR să constate, în iunie 2022, că, între 2018 și 2022, nu au existat prevederi legale care să reglementeze întreruperea prescripției, și apoi pentru ÎCCJ să decidă, pe 25 octombrie, că absența instrumentului reprezentat de prescripția specială reprezintă lege penală mai favorabilă și retroactivează până la 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod Penal.

A urmat un festival al libertății pentru o serie de politicieni corupți, ca fostul ministru PNL Bogdan Olteanu și fostul ministru și apoi consilier al premierului Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, care a scăpat de dosarul mitei de 10% percepută companiilor din județul Olt pentru diverse contracte. El se află oricum la Milano, la adăpost de brațul debil al legii românești. Răsuflă ușurați și oamenii de afaceri protejați ai politicienilor, cum ar fi Nelu Iordache, apropiat (se spune) de Ludovic Orban, care a scăpat de o condamnare în primă instanță de peste 12 ani închisoare în dosarul Blue Air, cu un prejudiciu de aproape 9 milioane de lei, și așteaptă, probabil relaxat, decizia finală în dosarul legat de Poșta Română, cu un prejudiciu de 3,4 milioane de euro, pentru care Tribunalul București a dispus deja încetarea procesului penal. Bucurie mare și pentru directorii Hexi Pharma, Flori Dinu și Mihai Leva, condamnați în primă instanță la pedepse cu închisoarea pentru că au vândut spitalelor dezinfectanți diluați, dar și pentru inculpații din dosarul ANRP: Crinuța Dumitrean, fosta șefă, Sergiu Diacomatu, membru al Comisiei ANRP, și samsarii de drepturi litigioase, Gheorghe Stelian și Dorin Cocoş. Își așteaptă izbăvirea și Ioana Băsescu, fiica cea mare a fostului președinte, condamnată în primă instanță la 5 ani de detenție în dosarul finanțării campaniei electorale prezidențiale din 2009, alături de Elena Udrea, care speră să scape și ea de acest dosar și de dosarul Hidroelectrica. Cireașa de pe tort este însă cazul judecătoarei Elena Burlan-Pușcaș, condamnată pentru că a luat mită de la interlopi prin intermediul unei ghicitoare: pe lângă faptul că scapă de condamnare, va primi și salariile restante pentru perioada cât nu a lucrat, și pensia specială! Este greu să nu vedem la baza acestui dezmăț al fărădelegii coregrafia bine pusă la punct a politicienilor cu magistrații din ÎCCJ și CCR și cu cei din instanțe, care au amânat la infinit judecarea dosarelor. Tergiversarea era deja o practică împământenită în instanțe, care are toate șansele să continue, de vreme ce, după cum scria pe Facebook fosta judecătoare CSM Andreea Chiș, noile legi ale justiției reduc numărul de judecători penaliști, iar tertipurile avocaților și magistraților interesați de prescriere sunt variate și eficiente – de la schimbarea periodică a avocaților la schimbarea completelor, prin pensionarea unor judecători, de pildă.

Totodată, magistrații sunt încurajați să amâne dosarele de faptul că nu sunt sancționați de Inspecția Judiciară, deși, după cum declara pentru Europa Liberă judecătorul Cristi Danileț, „este abatere disciplinară dacă un dosar nu este soluționat cu celeritate”. Sunt în schimb sancționați cu excluderea din magistratură judecători care au protestat față de mutilarea legilor justiției de către „comisia Iordache”, cum este Cristi Danileț, sau și‑au permis să condamne personaje-cheie ale sistemului mafiot: Camelia Bogdan, care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, sau judecătoarele Daniela Panioglu și Alina Nadia Guluțanu de la CAB, care l-au condamnat la şase ani de închisoare pentru corupție pe fostul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Lucian Duță. Cine se va mai încumeta să condamne un mare corupt și nu va prefera să amâne sentința până la intervenția termenului de prescriere?

ată deci de câte resurse dispune „sistemul ticăloșit” pentru a-și apăra corupții, adică stâlpii sistemului, și a face din statul de drept o batjocură. Amintim pe scurt că acesta a fost obiectivul clasei politice aflate la putere încă de la începuturile regimului postcomunist, mai ales în epoca Iliescu-Năstase. Amin- tiți- vă doar de cazul Cristian Panait - Alexandru Lele; de rezistența feroce la reformele cerute de UE a Rodicăi Stănoiu; de recursul compensatoriu și reducerea duratei de detenție pentru cei cu activitate „științifică” inventate în epoca Dragnea. Îndepărtarea brutală a Laurei Codruța Kövesi de la conducerea DNA a desăvârșit sistemul conceput să contracareze anticorupția asumată de statul român în fața UE și a NATO și sabotată constant ulterior. Triada toxică politicieni corupți-oameni de afaceri dubioși-magistrați obedienți (și bine plătiți de către contribuabil) s-a dovedit temelia democrației noastre „originale”. Pe măsură ce vremea a trecut și cetățenii s-au resemnat, ea s-a întărit și corupții au ieșit mereu câștigători. Doar România a pierdut pe toată linia. //