La mâna lui Dragnea

Nu sunt puține țări în Europa în care un con­damnat penal este legitimat ca lider politic na­țional după pronunțarea condamnării. Poate prin Africa sau America Latină periferică. În România, europeană de 2.000 de ani, un astfel de lider câș­ti­gă alegerile locale și e in­vi­tat de Principesa Margareta la Pa­latul Elisabeta pentru a dis­cu­ta viitorul Casei Regale. Din­co­lo de stupoarea și furia pe ca­re le-au stârnit inițiativa so­ți­ei lui Radu Duda în rândul mo­narhiștilor sinceri, trebuie să recunoaștem că decizia Prin­­cipesei are o doză de rea­lism, pentru că omul forte al României în acest mo­ment e Liviu Dragnea, liderul con­damnat pe­nal al PSD, care a devenit încă și mai pu­ter­nic după ce a câștigat alegerile lo­ca­le și a trans­for­mat Capitala într-o citadelă ro­șie, ins­ta­lând fațada sulemenită a mafiei imo­bi­liare la Pri­mă­ria Generală. De voința lui de­pin­de deci vii­to­rul Casei Regale și pros­pe­ri­ta­tea membrilor ei.

Probabil că Liviu Dragnea, dincolo de ne­go­cie­rile duse cu sânge rece cu reprezentantul PSD la Casa Regală, Radu Duda, a dorit să-și șle­fu­ias­că puțin imaginea în urma invitației la Pa­lat și să le râdă în nas puținilor jurnaliști care strigă in deserto că nu se cuvine ca prin­ci­pa­lul partid al țării să fie condus de un con­dam­nat penal, care este și urmărit penal într-un alt dosar instrumentat de DNA. De altfel, dom­nul Dragnea știe bine să-și vândă deciziile prag­matice drept acțiuni salutare pentru România. Nu este el oare cel care l-a tras pe linie moartă pe Victor Ponta, îm­pingându-l pe scările de la Pa­latul Victoria după in­cen­diul de la Colectiv și apoi lă­sându-l în offside când a re­vendicat președinția Camerei Deputaților? Mulți se vor gân­di că este mult mai bine pen­tru țară să fi scăpat de un premier incompetent administrativ și ires­pon­sabil financiar, Guvernul Cioloș, cu toate nea­junsurile sale, fiind mult mai decent și pre­zen­tând insule de competență. Este necesar, în acest context, să precizăm că nu „strada“ a instaurat actualul guvern, ci Liviu Dragnea, al cărui interes era să scape de vulnerabilitățile guvernării înainte de alegerile din toamnă, căci este mult mai ușor să câștigi criticând gu­vernul în funcție, decât să răspunzi cri­ti­ci­lor opoziției și presei și să decontezi gafele mi­niștrilor tăi. Actualul lider al PSD știa bine că, după Colectiv, Guvernul Ponta ar fi fost tocat mărunt pentru modul în care a gestionat soar­ta răniților și dezastrul din sistemul de să­nă­ta­te, care abia acum începe să iasă la iveală în adevărata sa amploare, așa că a considerat că este momentul oportun să salveze partidul de răspundere și să scape în același timp de un adversar politic, cum era Victor Ponta. Din ace­lași motiv, și nu de dragul stabilității țării, domnul Dragnea a declarat că nu se impune acum o moțiune de cenzură, pe care o cere insistent grupul din jurul lui Ponta și prietenii acestuia din ALDE. De ce să-ți irosești energia în lupte inutile, când poți câștiga capital po­li­tic de pe urma dificultăților actualului guvern, pe care de altfel îl controlezi prin Vasile Dân­cu și prin majoritatea parlamentară? Aceleași cal­cu­le reci stau și la baza respingerii abe­ran­tei pro­puneri legislative a lui C.P. Tă­ri­cea­nu, adop­ta­tă tacit de Cameră, care îi ex­clu­de pe șeful statului și pe ministrul Justiției din procesul nu­mirii procurorilor-șefi și ma­gis­tra­ți­lor de la ÎCCJ. Cum PSD se așteaptă să câș­tige alegerile parlamentare și să formeze vii­torul guvern, nu are niciun interes să re­nun­țe la pârghia pe care o poate exercita în ches­tiunea numirilor prin ministrul Justiției, care nu va mai veni de la Bruxelles, ci poate chiar din Teleorman.

Miza acestor demersuri publice nu este doar salv­gardarea puterii absolute a PSD, ci și în­tă­rirea poziției lui Liviu Dragnea în partid: prin marginalizarea și ridiculizarea lui Victor Ponta, grupul acestuia va pierde teren, fostul pre­mi­er nemaiputând mobiliza masa deputaților în spri­jinul său, așa cum ar fi făcut-o dacă ajun­gea la conducerea Camerei Deputaților. În plus, opinia publică, speriată de perspectiva asal­tu­lui asu­pra justiției pe care l-ar fi condus Pon­ta în frun­tea Camerei Deputaților, va fi ne­voi­tă să-ți mul­țumească și te va considera răul mai mic. Ce­ea ce tu știi că nu ești - și ar tre­bui să știe toți, mai ales după declarațiile fă­cu­te de Liviu Dragnea pe când stătea la coa­dă la DNA, când a pus în fața electoratului op­țiunea (falsă) în­tre „o pâine mai bună“ și lup­ta anticorupție. Cu cinism, domnul Dragnea și-a avertizat elec­toratul captiv și clientela că activitatea pro­cu­ro­rilor DNA le pune în pericol bunăstarea și se­curitatea. Este limpede acum că profilul de li­der rezonabil al PSD, la care a lucrat mult, e o butaforie și că Liviu Drag­nea e la fel de de­ran­jat de DNA ca tot res­tul PSD-iștilor, doar că e mai viclean, în­țe­le­gând să-și lichideze mai în­tâi adversarii din par­tid, apoi să câștige ale­ge­rile și să nu­meas­că în posturi cheie oameni fi­deli, care îi vor asi­gura puterea și influența în viitor. Liviu Drag­nea nu este deci un rău mai mic, ci este doar mai inteligent decât Victor Ponta, ceea ce nu este greu și nu ajută România.

Șansele sale de reușită sunt mari, având în ve­de­re că PNL este o caricatură de partid de opo­ziție, PMP a devenit un megafon al ad­ver­sa­rilor DNA, USB/USR nu este un partid de cons­trucție, ci doar antisistem, care nu are încă poziții ferme față de nicio chestiune sau ins­ti­tuție majoră. În acest moment deci se pare că ascensiunea lui Liviu Dragnea și a PSD nu poate fi oprită. Speranța României stă într-o ipotetică „lebădă neagră“, adică un eve­ni­ment brusc, imprevizibil și cu impact major, dar numai un popor neserios crede că sal­varea îi cade din cer.