Lectia Europei

Guvernul Nastase a primit saptamana trecuta o lectie usturatoare din partea Europei: Comisia de la Bruxelles a obligat Ministerul Educatiei sa stopeze finantarea proiectelor din Programul Leonardo da Vinci, cel de care au profitat firmele sotului si fiului ministrului Integrarii, Hildegard Puwak, dar si rudele din Germania ale acestei familii. Ministrul Educatiei, Alexandru Athanasiu, sustine ca initiativa opririi finantarii ar fi apartinut romanilor, si nu europenilor, si ca tot ei ar fi avut ideea unei comisii de ancheta care sa stabileasca daca banii au fost cheltuiti corect. Ministrul uita insa ca, inca de la inceputul lunii septembrie, premierul Adrian Nastase declarase subiectul Puwak incheiat.

Nici vorba de ancheta sau de stoparea finantarii Programului Da Vinci. Faptul ca subiectul este redeschis nu demonstreaza altceva decat ca forurile europene nu se pot compromite acceptand cazurile flagrante de coruptie din Romania. Sa nu uitam ca actuala comisie o inlocuieste pe cea condusa de Jacques Santer, demisa de Parlamentul European din cauza coruptiei. De altfel, parlamentarii europeni au declarat raspicat saptamana trecuta ca nu vor ratifica intrarea coruptiei romanesti in UE. Liderul parlamentarilor austrieci, Hannes Svoboda, a spus ca ar prefera ca Romania sa fie primita abia in 2010, iar Denis MacShane, ministrul pentru Afaceri Europene in guvernul britanic nu a avut nici o jena sa declare la Bucuresti ca Romania este minata de coruptie. Specialistii de la Economist Intelligence Unit au recomandat si ei ca Romania sa fie primita in UE dupa 2007, adaugand ca PSD va castiga alegerile viitoare, dar Romania va pierde. Daca adaugam la toate aceste semnale fara echivoc atitudinea constanta a ambasadorului Statelor Unite, Michael Guest, care nu scapa nici un prilej pentru a critica coruptia din tara noastra, ne dam seama ca, in acest moment, nici Europa si nici America nu ne vor asa cum suntem. Astfel de avertismente au devenit publice pentru ca occidentalii au constatat ineficienta discutiilor purtate cu membrii guvernului in cadru privat.

Totusi, ele nu trebuie privite ca o respingere a Romaniei, ci ca un mijloc suplimentar de presiune asupra autoritatilor de la Bucuresti menit totodata sa corecteze declaratiile triumfaliste ale guvernantilor nostri privind aderarea la UE in 2007 si aroganta cu care a fost tratata presa in scandalurile Puwak si Beuran. Este o corectie necesara care ar trebui sa-i dea de gandit si ministrului de Externe, Mircea Geoana, cel care intr-o emisiune televizata spunea ca intrarea Romaniei in UE a fost decisa deja, iar Comisia Europeana nu se va preocupa prea mult de coruptie pentru ca este ea insasi afectata de scandalul "Eurostat". Era probabil vorba de discursul ministerial pentru consum intern, caci ne putem imagina cu greu ca aceste argumente ar putea fi invocate in vreuna din capitalele europene. In cele din urma, Bucurestiul a fost nevoit sa dea inapoi. Vineri, premierul a declarat, ŕ contre coeur, ca exista o problema a coruptei. Desi nu este vorba de o declaratie transanta (Adrian Nastase este prea orgolios pentru asa ceva), ea marcheaza totusi recunoasterea faptului ca presiunile internationale si-au facut efectul si coruptia nu mai poate fi considerata, ca pana acum, un rau acceptabil si inevitabil.

Merita sa observam ca numai presiunile internationale au efect. Aprecierile romanilor la adresa coruptiei nu au contat decat atunci cand au fost reflectate de sondajul unei organizatii internationale. Premierul a reactionat abia dupa ce Transparency International a spus raspicat ca imparatul e gol, adica romanii considera ca traiesc intr-o tara corupta, cea mai corupta din Europa, potrivit sondajului. Pentru a fi luata in serios, declaratia de vineri a premierului ar trebui insotita de masuri ferme impotriva coruptiei. Surpriza insa! Tot vineri, ministrul Autoritatii pentru Control, Ionel Blanculescu, si procurorul general Ilie Botos au anuntat ca vor relua anchetele in cateva dosare de coruptie vizand fosta, nu actuala, guvernare: privatizarea Romtelecom, FNI, austostrada Bucuresti-Pitesti etc. Desigur, ar fi bine ca aceste dosare sa fie elucidate, dar ele au mai fost scoase din sertar in 2001 si 2002, agitate pentru a crea valva in presa si apoi ingropate din nou. Vointa politica de a le duce pina la capat a lipsit, asadar suspectam ca nici acum nu se doreste decat reluarea diversiunii initiale.

Probabil ca vechile dosare sunt dezgropate din lipsa de idei noi si din imposibilitatea politica de a cerceta acuzatiile de coruptie lansate din 2001 incoace. Baronii locali si achizitiile lor dubioase de societati comerciale si terenuri nu exista pentru domnii Blanculescu si Botos si nici plagiatul lui Mircea Beuran nu merita efortul. Premierul Nastase ar trebui probabil sa-si aminteasca de ceea ce a spus Günter Verheugen cu prilejul primei sale vizite la Bruxelles, in februarie 2001: Romania este copilul-problema al Europei. Atunci toata lumea credea ca vina pentru intarzierea negocierilor cu UE o purta guvernarea anterioara, iar guvernul PSD proaspat instalat era hotarat sa inscrie Romania ferm pe o traiectorie europeana. La sfarsitul lui 2003 insa, tot copil-problema am ramas. Pana acum, UE a incercat sa ne trateze cu binisorul, aplicand metode educative mai blande. Daca insa vom continua sa fim recalcitranti si smecheri, am putea fi trimisi la scoala de corectie. Iata, pe scurt, riscul la care guvernantii expun Romania.