De același autor
Ca în filmele americane care vor sa demonstreze coruptia la nivel înalt, un apropiat al administratiei prezidentiale este implicat, deocamdata ca martor, într-un caz de spalare de bani la nivel international.
Este vorba de Ovidiu Tender, om de afaceri cu o avere de aproape 100 de milioane de dolari, care si-a construit discret, dar sigur un adevarat imperiu în economia romaneasca - de la prospectiuni seismice si foraj, la utilaje pentru sectorul energetic, agricultura, industria lanii, petrochimie, jocuri de noroc. Unele ziare sustin chiar ca SRI s-ar fi sesizat de riscul pe care-l prezinta imperiul Tender la adresa securitatii nationale, prin constituirea unui adevarat monopol asupra sectorului energetic, dar ca directorul institutiei, Radu Timofte, ar fi cedat în fata presiunilor venite din partea sefului administratiei prezidentiale, Ioan Talpes.
Chiar daca ziarele în cauza exagereaza sau fabuleaza, SRI avea datoria sa se sesizeze ca riscam sa ajungem la mana unui monopol privat intern, în loc sa bata campii despre interesele straine care vor sa distruga Romania. Nu a facut-o. De sesizat asupra lui Ovidiu Tender s-au sesizat însa anchetatorii olandezi care se ocupa de marea criminalitate organizata, atunci cand au constatat o legatura între el si Willem Matser, un consilier al Secretariatului General NATO, arestat acum pentru falsificare de documente bancare, în ceea ce presa olandeza considera cel mai mare scandal de spalare de bani din ultima vreme. Acelasi Willem Matser declara anul trecut la Snagov, la reuniunea sefilor serviciilor secrete din tarile candidate la NATO, ca nu este deranjat de prezenta securistilor în serviciile secrete ale acestor state.
Daca adaugam ca sponsorii reuniunii au fost Ovidiu Tender si Frank Timis, am închis cercul. Or, potrivit autoritatilor olandeze, spalarea de bani organizata de Matser s-ar fi facut în beneficiul grupului de firme “Tender” din Timisoara, printr-o retea de companii olandeze si spaniole. Intr-un colet descoperit la aeroportul olandez Schipol s-au gasit documente potrivit carora la Santander Bank din Columbia ar fi fost depusi 200 de milioane de dolari într-un cont al lui Ovidiu Tender.
Se pare însa ca Tender nu avea nici un dolar la Santander Bank, iar actele ar fi fost falsificate de Matser.
Cazul este considerat suficient de grav pentru a justifica o deplasare a procurorilor olandezi la Bucuresti pentru a-l audia pe Ovidiu Tender. Desi omul de afaceri roman sustine ca este nevinovat, nu putem sa nu ne întrebam de ce îi transfera Matser tocmai lui sume atat de mari? Ce cauta numele sau la Banca Santander din Columbia, tara cartelurilor de droguri? Cum de se asociaza din nou numele consilierului prezidential Talpes cu un personaj controversat? (Sa ne amintim furia domnului Talpes la arestarea pedofilului dovedit si condamnat Kurt Treptow.)
Desi nelamurit, cazul Tender ar trebui sa ne îngrozeasca prin implicatiile sale. In primul rand, asocierea sa cu serviciile secrete si cu Presedintia pun sub semnul întrebarii neutralitatea pe care aceste institutii ar trebui s-o pastreze fata de oamenii de afaceri. E greu sa nu vezi o legatura între faptul ca Ovidiu Tender l-a însotit pe presedintele Iliescu în aproape toate marile sale turnee externe si usurinta cu care a achizitionat pachetele majoritare de actiuni la societatile comerciale ale APAPS. Mai mult, dupa ce presedintele Iliescu - la întalnirea de la Cotroceni cu liderii PSD - s-a înfuriat pe pesedistii care fac afaceri cu petrol în Moldova, Ovidiu Tender a preluat RAFO Onesti de la controversatul Corneliu Iacobov. RAFO avea însa datorii de 1.500 de miliarde la PETROM. Ovidiu Tender s-a angajat sa le stinga, dar nu achitandu-le, ci... realizand servicii de prospectiuni si foraj!
Acum însa aflam cu stupoare ca acelasi Ovidiu Tender, dator la PETROM, vrea sa cumpere... PETROM si se plange ca actualul scandal ar fi fost orchestrat de contracandidatii sai la privatizarea companiei! Daca ne gandim la faptul ca unele filiale ale PETROM au emis cecuri fara acoperire pentru pesedisti de vaza si ca în baza acestor cecuri au fost acordate credite de sute de miliarde de dolari, ne putem întreba daca nu cumva compania “trebuia” data pe mana unui om de nadejde al establishment-ului nostru, ca sa acopere putregaiul si sa scoata si un ban bun în folosul obstii restranse a serviciilor secrete si asociatilor lor. Unde este însa acum seful statului, care a stat tot timpul - fie-ne iertata exprimarea prea putin eleganta a premierului - “cu coruptia-n gura”?
Domnul Iliescu a fost la fel de iritat de întrebarile ziaristilor legate de conexiunea Matser-Talpes-Tender, ca si de întrebarile puse mai demult asupra asocierii lui Sorin Ovidiu Vantu cu sefii serviciilor secrete si chiar cu o fundatie patronata de presedinte. Cum de nu este cutremurat presedintele Iliescu de posibila asociere a unui apropiat al administratiei prezidentiale cu lumea interlopa columbiana - tocmai el, care se preocupa public de posibilele transporturi de droguri prin vamile romanesti? In treacat fie spus, mai exista si alte personaje apropiate de cercurile puterii asupra carora planeaza suspiciunea implicarii în traficul de droguri. Din pacate, anchetatorii romani nu si-au facut datoria. Ei ar fi trebuit sa se sesizeze din oficiu în cazul Tender si sunt obligati fata de cetatenii acestei tari sa întreprinda propriile lor anchete. Daca nu o vor face, s-ar putea sa ne închipuim ca actuala structura de putere si cel putin o parte a ierarhiei oficiale romanesti se bazeaza pe o conexiune rusinoasa cu retele internationale ale criminalitatii organizate.
Adevaratul cosmar ar fi însa ca si procurorii romani, si cei straini sa constate ca tocmai asa stau lucrurile. Atunci am putea spune cu adevarat ca, la noi, “viata bate cosmarul”.
