Lenjeria familiei Nastase

Parlamentarii Romaniei au fost chemati saptamana trecuta sa hotarasca, in premiera istorica, daca procurorii au sau nu dreptul sa fotografieze lenjeria intima a familiei Nastase. Aceasta este concluzia logica - desi stupida - a declaratiilor publice facute de presedintele Camerei Deputatilor pe tema cererii de perchezitie inaintate forului legislativ de ministrul Justitiei la solicitarea DNA. Domnul Nastase s-a plans pe toate posturile de radio si televiziune de deranjul pe care l-ar provoca o eventuala perchezitie in apartamentul din strada Zambaccian. S-a lamentat in numele vecinei sale, avocata Antoaneta Tanasescu, care a fost nevoita sa puna la dispozitia anchetatorilor si sertarele cu lenjeria sa intima. Poate ca doamna Tanasescu ar fi preferat ca acest aspect sa nu fie cunoscut public, dar vecinul Nastase nu a tinut cont de drepturile ei de persoana privata, cum nu a tinut cont nici de faptul ca atat el, cat si familia sa sunt supusi rigorilor aceleiasi legi ca si ceilalti romani. Nu este vorba de o observatie ironica, ci de constatarea unui fapt: Adrian Nastase s-a considerat intotdeauna deasupra restului populatiei, al carei unic rol era sa-l voteze si sa se lase condusa. Nu este singurul om politic cu aceasta mentalitate; ceilalti insa sunt mai abili in a-si ascunde aroganta.

Sa revenim totusi la parlamentari, care, in ultimele saptamani, arata opiniei publice fata cruda si veroasa a clasei politice. Votul de miercuri din comisia juridica a fost o mostra a solidaritatii celor care au de aparat averi dubioase construite exclusiv din politica, asa cum este averea lui Adrian Nastase. Rezultatul nu a fost greu de anticipat din momentul in care membrii comisiei au fost de acord cu votul secret, desi in comisie se voteaza de regula deschis. Scopul schimbarii procedurii era de a oferi unor parlamentari ai coalitiei posibilitatea de a trada si de a-l sustine pe Adrian Nastase in ciuda pozitiei oficiale a formatiunilor lor. Suspiciunile se indreapta catre conservatori si reprezentantii minoritatilor nationale, dar nimic nu este dovedit - doar lipsa de buna-credinta a parlamentarilor fata de ministrul Justitiei si DNA.

Aceeasi tradare, bine ascunsa in spatele votului secret, a putut fi constatata si cu prilejul votului pentru motiunea de cenzura depusa de PSD si PRM cu prilejul asumarii raspunderii guvernului pentru legile sanatatii. Cifrele finale au aratat ca o (mica) parte a parlamentarilor coalitiei au votat impotriva propriului guvern. Din punctul lor de vedere, caderea guvernului era un pret acceptabil pentru pastrarea privilegiilor oligarhiei care domina sistemul sanitar.

Constatam, asadar, ca rezistenta la reforma este transpartinica, iar solidaritatea profitorilor sistemului nu cunoaste constrangeri ideologice. In momentul in care presiunea integrarii europene a pus sub semnul intrebarii sistemul creat cu grija si perversitate de-a lungul a 16 ani, oamenii politici consacrati, ca si o parte din noii veniti, s-au revoltat. Tapul ispasitor si scuza cea mai la indemana pentru deciziile blamate de opinia publica - votul impotriva Ordonantei DNA, respingerea cererii de perchezitie a caselor lui Adrian Nastase etc. - este ministrul Justitiei, Monica Macovei, acuzata ca nu are o relatie buna cu parlamentul. Sustinuta de presedinte si de societatea civila, laudata de Comisia Europeana, Monica Macovei a devenit intruchiparea a tot ceea ce politicienii vechi ai Romaniei detesta: transparenta, statul de drept, refuzul compromisului. Poate nu intamplator, popularitatea ei este in crestere in sondaje, iar a parlamentului in declin.

Desi este o institutie fundamentala a democratiei, parlamentul este pervertit de oamenii politici care-l populeaza. Abili manipulatori ai procedurilor si ai legislatiei confuze, acestia au mai reusit o performanta: aprobarea tacita a unui proiect de lege initiat de sase senatori PSD prin care se modifica formatul declaratiilor de avere astfel incat demnitarii si parlamentarii sa dea mult mai putine informatii decat in prezent. Descoperiti de presa si facuti de rusine, cei sase au anuntat ca-si retrag initiativa, dar nimeni nu ne poate asigura ca demersul nu va fi repetat in viitor, mai ales daca parlamentarii coalitiei hotarasc sa fie din nou neatenti. Nici de aceasta data nu putem exclude complicitatea lor vinovata.

In concluzie, daca, in loc sa impartim parlamentarii dupa partide politice, i-am imparti dupa disponibilitatea la reforma, am constata ca majoritatea parlamentarilor se opun reformelor care le afecteaza privilegiile. Reformistii sunt in minoritate si adesea neglijenti, daca nu de-a dreptul neseriosi.

Cale de iesire din aceasta situatie nu exista pentru moment. In actualul sistem electoral nimeni nu poate controla parlamentul. Pentru ca alegatorii sa-i tina din scurt pe alesi si sa-i oblige sa-si respecte angajamentele, ar fi nevoie de introducerea votului uninominal si a unui registru in care sa se consemneze toate voturile date de fiecare parlamentar. In lipsa acestor reforme, Romania ramane ostateca intereselor oamenilor politici. Cum reformele depind de votul parlamentarilor, probabil ca ele vor avea de asteptat. Adrian Nastase mai are, asadar, o sansa: daca plenul parlamentului se va pronunta asupra cererii de perchezitie prin vot secret, lenjeria sa intima este in siguranta. Daca insa votul va fi deschis, va fi greu pentru parlamentarii coalitiei sa tradeze in vazul lumii. Transparenta dauneaza grav coruptiei.