De același autor
Aceasta este întebarea pe care ne-o punem privind amploarea nemeritata pe care a luat-o cazul Liceului “Bolyai-Farkas” din Targu Mures.
Sa recapitulam: în virtutea protocolului politic dintre PSD si UDMR, din aceasta toamna liceul în cauza va deveni un liceu cu limba de predare exclusiv maghiara, cum a fost pana în 1960.
PSD a socotit ca e mai usor sa satisfaca aceasta cerinta a maghiarilor pentru a mai amana rezolvarea altei chestiuni cerute insistent de UDMR - retrocedarea bunurilor bisericesti maghiare. In stilul sau caracteristic, partidul de guvernamant a uitat de sensibilitatile cetateanului de rand, adica de cei 331 de elevi romani ai liceului care au fost admisi prin concurs si nu voiau sa plece în alta parte sub privirile compatimitoare ale colegilor maghiari.
In cele din urma, PSD si UDMR s-au corectat din mers, adoptand solutia care s-ar fi impus de la început, si anume de a le permite elevilor romani sa-si încheie studiile liceale unde le-au început. Totusi, protestele au continuat, de data aceasta împotriva transformarii Liceului “Bolyai-Farkas” în liceu maghiar, indiferent de soarta elevilor romani. De ce reapare aceasta problema tocmai acum, cand conlucrarea dintre PSD si UDMR a facut o buna impresie în Occident?
Cine are interes ca Romania sa fie perceputa ca tara cu probleme etnice, chiar înainte de summit-ul NATO de la Praga?
De buna seama, decizia politica a fost prost gestionata de PSD, dar fondul problemei este mult mai grav. Mai întai, e suspecta izbucnirea scandalului în aprilie, cand protocolul a fost semnat în ianuarie si a fost facut public. Cine a lansat zvonul ca elevii romani vor fi mutati înca din timpul anului scolar actual?
La agitarea spiritelor a contribuit si mediatizarea disproportionata a fenomenului, la care a contribuit implicarea cu trup si suflet a ministrului Educatiei si Cercetarii, Ecaterina Andronescu. Sfidand conducerea propriului partid, doamna ministru s-a dus personal la Targu Mures si timp de sapte ore a încercat sa-i convinga pe elevi sa ramana împreuna. E greu sa nu vezi aici o încercare de sabotaj, mai ales ca Ecaterina Andronescu nu s-a ferit de publicitate. Ea a declarat ca separarea elevilor pe criterii etnice nu este o solutie si nu are nimic european. “Nu am de ce sa iau o decizie, daca nu sunt de acord cu ea!” spunea doamna Andronescu, proaspat întoarsa de la Targu Mures.
Reprezentantii UDMR i-au reprosat deplasarea, iar senatorul PSD Ion Solcanu a admis ca putea trimite un subaltern. In paranteza fie spus, protestele profesorilor din învatamantul preuniversitar împotriva salarizarii mizere s-au bucurat de mai putina atentie din partea ministrului Educatiei.
Dar de ce s-a implicat Ecaterina Andronescu în acest caz?
Ce interes avea sa-l proiecteze pe primul ministru, Adrian Nastase, în postura de om politic care-si vinde conationalii pentru un pumn de voturi?
Pentru un astfel de gest trebuie sa ai un sprijin politic solid de undeva, stiut fiind faptul ca premierului Nastase nu-i plac disidentele.
Daca Ecaterina Andronescu ar fi actionat din convingere personala, ar fi trebuit sa demisioneze în momentul în care punctul ei de vedere a fost ignorat. Nu numai ca nu a facut-o, dar a acceptat decizia superiorilor ei, schimbandu-si discursul cu nonsalanta. In lipsa unei demisii de onoare care ar fi justificat interventia ministrului Educatiei la Targu Mures, ne ramane ipoteza unui calcul politic. Sa nu uitam ca disputa din jurul Liceului “Bolyai-Farkas” i-a oferit presedintelui Ion Iliescu prilejul de a-l mai pune o data la punct pe primul ministru: nu este normal ca unui elev sa nu i se respecte dreptul democratic de a studia în liceul în care a fost admis prin concurs, a spus seful statului, pe buna dreptate, dar fara a adauga, asa cum a facut premierul, ca pot fi întelesi si maghiarii care considera “Bolyai-Farkas” un liceu de traditie maghiara. Abil, presedintele nu a cerut abrogarea protocolului PSD-UDMR, dar a punctat discret - din nou - împotriva primului ministru, girand-o de fapt pe Ecaterina Andronescu.
Poate fi desigur si un joc abil prin care presedintele amortizeaza unele frustrari pe care Adrian Nastase este obligat sa le genereze, dar poate fi vorba si de altceva: Ion Iliescu are tot interesul sa se vada ca în PSD si în guvern exista disensiuni, pentru ca atunci apare si nevoia unui mediator si cine ar fi mai potrivit pentru acest rol decat el însusi?
Sa nu uitam ca PSD este un partid nou, rezultat din fuziunea PDSR cu PSDR si al carui presedinte-fondator este Adrian Nastase. Teoretic, dupa încheierea mandatului de presedinte, Ion Iliescu ar trebui sa faca o cerere catre Adrian Nastase, daca vrea sa intre în PSD!
Presedintele ar prefera desigur sa fie o necesitate pentru partid, un om fara de care partidul s-ar destrama în factiuni concurente, un salvator.
Pentru aceasta, însa, Adrian Nastase nu trebuie sa se simta prea sigur pe pozitie, cum s-a simtit odata Petre Roman.
Dimpotriva, trebuie sa i se reaminteasca tot timpul ca este vulnerabil, ca nu este foarte popular, ca este perceput ca arogant si ca pozitia sa poate fi usor destabilizata. Cu alte cuvinte, ca depinde de bunavointa presedintelui. Adrian Nastase se apara deocamdata, mentinandu-si intacta echipa guvernamentala.
Desi o remaniere se impunea de mult, premierul nu se grabeste, ca sa nu-i scape de sub control pe anumiti ministri, mai fideli Cotrocenilor. Ramanand în guvern, ei nu-l pot ataca direct pe premier. Iata însa ca Ecaterina Andronescu a facut-o, ceea ce ar trebui sa-i dea de gandit lui Adrian Nastase.
Privit la rece, tot exercitiul este un episod al luptei pentru putere. In spatele sau ghicim însa o perspectiva care ar trebui sa ne puna pe ganduri: cel putin una din tabere este oricand dispusa sa creeze conflicte interetnice, pentru a-si atinge scopurile. S-a mai vazut, tot la Targu Mures, în 1990.
