Lipsa de alternative

Rodica Culcer 27.08.2002

De același autor

Premierul Adrian Nastase a suferit vara aceasta o schimbare de statut: din varf de lance al atacurilor lansate de PSD si de guvern, a devenit tinta unor atacuri politice si de presa. Nici macar vacanta, marea si soarele nu au putut potoli ostilitatea tot mai accentuata pe care o declanseaza declaratiile si gesturile primului ministru. Cel mai recent scandal legat de numele premierului este cel al anularii concertelor de muzica pop si rock de la Neptun si demiterea comandantului politiei locale. Unele ziare l-au asemanat chiar pe premier cu Nicolae Ceausescu, facand aluzii si la influenta tot mai accentuata, desi nu publica, a sotiei sale. Desigur, pare exagerat sa-l compari pe Adrian Nastase cu Nicolae Ceausescu. Pregatirea sa universitara este superioara oricarui fost oficial comunist si prestatia sa in strainatate este deasupra nivelului cu care ne-am obisnuit, chiar dupa 1989. Problema este, insa, a prestatiei interne si a pornirilor dictatoriale. Sa analizam mai atent cazul discotecilor de la Neptun. Problema de principiu nu este daca premierul a avut sau nu dreptate sa ceara diminuarea zgomotului pe litoral (poate ca a avut!), ci daca a facut-o din grija pentru respectarea dispozitiilor legale in vigoare sau doar din capriciu personal. Daca Adrian Nastase ar fi fost preocupat de confortul tuturor turistilor, asa cum a declarat ulterior, ar fi dispus un control in toate statiunile privind modul in care sunt aplicate putinele reglementari care-i apara pe iubitorii de liniste. Nu s-a intamplat asa, ci s-a procedat in mod comunist, prin masuri drastice pe plan local, care l-au pus pe primul ministru intr-o lumina proasta. Grav pentru Adrian Nastase este ca a lasat garda jos. Anul trecut a fost ceva mai atent: cand l-au deranjat boxele discotecilor de la Neptun i-a dat dispozitie ministrului Turismului, Dan Matei Agathon, sa rezolve problema. Acesta a emis rapid un ordin care impunea discotecilor in aer liber sa opreasca muzica la ora unu noaptea, luand asupra sa criticile. Ordinul, emis dintr-un capriciu al premierului, nu a mai fost respectat dupa plecarea sa din statiune. Ar mai fi de adaugat faptul ca exista de mai multa vreme un ordin al Ministerului Sanatatii care limiteaza si numarul de decibeli in locurile publice. Ca politia nu se preocupa de aplicarea acestor dispozitii nu a deranjat nici un ministru pana la vacanta premierului, desi nu putini turisti s-au plans de nivelul exagerat al volumului statiilor de amplificare din statiuni. Ei nu au contat. Doar linistea premierului a pus in miscare organele menite sa asigure linistea publica. Gestul din vara aceasta pune deci in evidenta mai mult decat un posibil abuz al primului ministru: este vorba pe de o parte de nerespectarea normelor si regulilor pe care le impune guvernul insusi, fapt care ne aminteste cu adevarat de ultimii ani ai lui Ceausescu, plini si ei de reglementari ignorate tacit. Pe de alta parte, constatam ca deciziile guvernantilor nu au la baza principii, ci bunul plac al celor aflati la putere, fapt care s-a putut vedea din plin la nivel local, acolo unde legea este facuta de baronii locali de tipul Mischie, Oprisan, Sechelariu si Iacobov.
Iata de ce scandalul de pe litoral spune mai multe despre actualii guvernanti si despre tipul de societate catre care ne indreptam decat s-ar crede la prima vedere. Mai mult, el i-a adus pe cetatenii care nu se preocupau de politica fata in fata cu guvernantii. Pentru prima oara, romanul obisnuit si scarbit de politica a vazut ca si nevinovata sa distractie de "la mare" poate fi anulata daca primul ministru o vrea. Tocmai de aceea gestul premierului ar putea avea un impact mai mare asupra atitudinii populare fata de actuala putere decat celelalte carente ale guvernarii, legate de esecul reformei sau de subminarea sistematica a statului de drept. Deteriorarea imaginii generale a primului ministru pune automat, cel putin teoretic, problema unui inlocuitor. Amatori exista. Recenta ostilitate afisata de unele ziare fata de "tabara Nastase" coincide cu incercarile unor oameni politici de a reveni in prim-planul vietii politice pe valul unei aversiuni fata de coruptie si de aroganta clientelei politice. Petre Roman a facut o palida incercare de a porni la lupta impotriva coruptiei, chiar daca aceasta ar insemna o apropiere de presedintele Ion Iliescu. Dar ce alternativa reprezinta un ales al lui Ion Iliescu? Recenta gratiere a comandantilor militari vinovati de deschiderea focului asupra civililor la Timisoara in decembrie 1989 ar trebui sa ne aminteasca adevaratele sentimente ale presedintelui sarac si cinstit, mai ales acum, cand ne pregatim sa platim din buzunar locuintele achizitionate de clientela politica PDSR-PSD in urma recursurilor in anulare inspirate de insusi Ion Iliescu. Deci, dinspre Cotroceni nu are cum sa vina un candidat cu adevarat democrat sau reformist. Cine nu ma crede sa-si aminteasca de Nicolae Vacaroiu, premierul cu care ne-a blagoslovit presedintele intre 1992-1996. Se vorbeste insa tot mai mult despre ambitiile prim-ministeriale ale ministrului de Externe, Mircea Geoana, a carui cota in sondaje creste. Cum nimeni nu cerceteaza interesele de afaceri ale domnului Geoana sau ale sotiei sale, imaginea sa este deocamdata nepatata. Recenta sa gafa, si anume graba cu care a angajat Romania sa nu predea nici un american Curtii Penale Internationale decat cu acordul Statelor Unite, a iritat Uniunea Europeana si i-a mai sifonat imaginea de maestru al diplomatiei. Alt personaj cu o cota de popularitate relativ ridicata este Theodor Stolojan, care se pregateste sa preia partidul care poarta acelasi nume cu cel al partidului Bratienilor. Totusi, singura actiune memorabila a guvernarii sale este confiscarea valutei in stil ceausist. Putina lume cerceteaza afacerile sale personale, desi in cel putin un ziar au aparut si relatari care ridica unele semne de intrebare si mai amintesc si de functiile importante ocupate de el in Ministerul de Finante inainte de 1989.
Dincolo de entuziasmul de moment si de turma al ziaristilor pentru unul sau altul din aspirantii la titlul de premier enumerati mai sus, ar trebui observata mediocritatea lor intelectuala si afinitatea cu politica de stanga. Lasand de-o parte cazul Corneliu Vadim Tudor, care este mult mai complicat, constatam cu tristete ca nu avem o alternativa democratica la actualul prim-ministru. Deocamdata.
TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22