Liviu Dragnea, lider politic eşuat

Întoarcerea cu 180 de grade executată de Liviu Dragnea pe tema Legii grațierii a sus­citat numeroase comentarii și analize cu privire la motivația liderului PSD, căci nu l-a suspectat nimeni de sin­ceritate în această privință. Și tocmai aici este pro­ble­ma: deși toată lumea știe că Liviu Dragnea nu are cum să fie sincer când îl pe­depsește pe Șerban Nicolae pentru amendamentele pri­vind grațierea faptelor de corupție, totuși Liviu Drag­nea și-a atins scopul, adică a beneficiat de multă pu­bli­citate nemeritată pe tema unei presupuse schimbări de atitudine față de corupți. A fost însă doar o operațiune de PR relativ reușită și nimic altceva.

Sfătuit probabil de consultanții de care vor­bește toată lumea, liderul PSD a ho­tă­rât să se rebranduiască public și să câștige timp. Era nevoie deci să liniștească apele, să calmeze spiritele în societate și să se disocieze de un personaj cu o imagine proas­tă, ca Șerban Nicolae, deși cu puțin timp în urmă se înscria în același registru cu el când îl mustra pe ministrul de Jus­tiție că nu livrează mai repede legile de mo­dificare a codurilor penale. Mai era ne­voie să liniștească spiritele și la Bruxelles, unde este prost văzut, și în Partidul So­cialist European, care nu s-a jenat să-l ame­nințe voalat cu represalii pentru de­ra­pajele legate de justiție.

Sigur că Liviu Dragnea avea nevoie de un restart, pentru că se împotmolise rău în ten­tativele de decapitare a DNA și de sal­va­re a politicienilor corupți, dovedindu-se un biet lider de provincie, incapabil să abor­deze constructiv partea cea mai di­na­mică a societății românești – cea care s-a revoltat împotriva lui. Îl va ierta însă PSD pen­tru abandonarea ca­ma­razilor care pătimesc în în­chisoare din cauza con­dam­nărilor pentru corupție și a celor care abia acum au fost trimiși în judecată? Nici nu cred că-i vor trece cu vederea prea ușor con­centrarea exclusiv pe sal­va­rea proprie, pe care speră s-o obțină printr-o decizie favorabilă a CCR în cazul sesizării fostei soții, Bombonica Prodana. Astfel, s-ar rezolva problema celui de-al doi­lea proces, aflat în curs de judecare, nu însă și problema baronilor partidului, care aveau nevoie ca de aer de o grațiere a faptelor comise până la 1 ianuarie 2017. Nu are rost acum să le anticipăm reacțiile, dar este semnificativ că Liviu Dragnea s-a grăbit să potolească speculațiile privind o posibilă remaniere, anunțând că problema se va discuta în iunie, dar că discuția nu trebuie neapărat să se soldeze cu schim­ba­rea unor miniștri. Cu alte cuvinte, para­frazându-l pe eternul Caragiale, remaniere să fie, dacă interesele țării o cer, dar să nu se schimbe niciun ministru! De fapt, să fie liniște în PSD, indiferent de performanțele guvernului. Dar dacă procurorii DNA vor reuși să înnoade firele acum răsfirate ale afacerilor Teldrum și ale vacanțelor din Bra­­zilia, cum sugerează presa, oare va mai putea conta Liviu Dragnea pe susținerea partidului său? Greu de crezut. În fond, Li­viu Dragnea a eșuat lamentabil ca lider al marelui partid al corupților, nereușind să-și onoreze angajamentele față de co­legi. În plus, toată lumea a înțeles că în fe­bruarie a fost depășit de evenimente și că este un lider primitiv de anvergură strict lo­cală.

Marele său eșec va fi decontat însă la nivel național pentru că este eșecul guvernării pe care o coordonează. Faptul că domnul Dragnea încearcă să-l mascheze cu sce­ne­te pe tema Legii grațierii nu ar trebui ac­cep­tat, pentru că în curând vom avea par­te de consecințele sale toxice, care se pot traduce prin destabilizarea financiară a țării și îndatorarea peste măsură a ge­ne­rațiilor viitoare. Mă refer, desigur, la inca­pa­citatea domnului Dragnea și a echipei sale submediocre de a coordona gu­ver­na­rea în mod competent și responsabil. Este deja limpede că guvernul nu are bani să finanțeze nici creșterile de pensii și salarii pe care le-a legiferat, nici promisiunile din Legea salarizării unitare. Falsa pro­ble­mă a sumelor foarte mari plătite perfect legal ca alocații pentru mame este un sim­p­tom inconfundabil al problemelor finan­ciare ale guvernului. Dacă PSD, care a vo­tat actuala Lege a alocațiilor și a tunat și a fulgerat când Guvernul Cioloș a sem­na­lat sumele enorme plătite câtorva bene­fi­ciari, anunță acum că aceste alocații trebuie plafonate, este limpede că vistieria a în­ceput să se golească și nu prea mai are de unde să se umple. Alt dezastru pe cale să se producă este introducerea impozitului pe gospodării, pentru care infrastructura informatică și personalul calificat lipsesc cu desăvârșire. Cristian Ghinea a de­mon­strat pe Contributors că toate sistemele IT achiziționate de guvern și de agențiile sale de la firmele lui Sebastian Ghiță cu prețul a zeci de milioane de euro sunt inutile, pentru că nu se pot nici conecta între ele, nici upgrada. Nu mai vorbim de situația mai mult decât precară a sistemului sa­nitar, care trece dintr-o criză în alta și pentru care PSD nu are absolut nicio so­luție, deși scandalurile din sănătate au un impact major asupra electoratului. Una peste alta, incapacitatea PSD, în frunte cu liderul său, de a guverna decent și res­pon­sabil și de a face reformele necesare unei bune guvernări riscă să explodeze și chiar să fie decontată politic curând. Până la decont însă vom suporta toți efectele eșe­cului domnului Dragnea ca lider național, chiar dacă deocamdată mulți nu își dau seama de gravitatea situației.

Putem înțelege deci că Liviu Dragnea avea nevoie de un respiro, care să mai anes­tezieze puțin opinia publică și să-i asigure supraviețuirea politică. Se spune chiar că domnul Dragnea este un as al supra­vie­țuirii. Ca atare, s-ar putea să reușească din nou. Dar ar fi păcat.