Lumea paralelă a candidatului Marcel Ciolacu

„Noi suntem membri ai aceluiași partid: partidul nostru, noi și ai noștri” - tema muzicală din vizionara versiune regizorală a „Scrisorii pierdute” pe care ne-a oferit-o regretatul Alexandru Tocilescu, spre iritarea maximă a regimului Iliescu, rezumă perfect mesajul subliminal transmis de Marcel Ciolacu la congresul PSD din 24 august. Noi suntem la putere și acolo rămânem, noi și ai noștri, PSD și clientela; vom transforma aliații în supuși; vom aservi justiția și toate instituțiile statului intereselor noastre; vom bloca orice reformă și vom păcăli Bruxelles-ul, ca de obicei. Concret, Marcel Ciolacu a cerut sprijinul total al partidului în campania prezidențială - spre care a fost împins -, promițând apărarea intereselor tuturor grupurilor de interese care alcătuiesc și susțin partidul. În plus, a evitat orice atac la adresa extremiștilor pe care îi reclamă la Bruxelles, AUR și SOS, într-o tentativă abia disimulată de a câștiga simpatia electoratului acestora.

Știind că nu se bucură de sprijinul sincer al tuturor taberelor din PSD, fapt atestat și de lipsa de entuziasm, și de aplauzele politicoase de la congres, Marcel Ciolacu a purces la securizarea poziției sale în partid, eliminând-o din echipa de conducere pe turbulenta și ambițioasa Gabriela Firea, care nici măcar nu a venit la congres, numind doi prim-vicepreședinți pe care contează, Daniel Băluță, primarul sectorului 4, și Sorin Grindeanu, considerat de presă omul SRI, cum probabil este și Marcel Ciolacu, judecând după parcursul său educațional; și atrăgându-l de partea sa pe fostul adversar și aliat al doamnei Firea, Paul Stănescu, alintat „Nea Paul” de Ciolacu, să vadă tot pesedistul că secretarul general al PSD este aliatul lui.

„Nice try”, ar zice englezii, adică e bine că ai încercat, Nea Marcel, da’ știi și tu că totul se poate schimba dacă pierzi alegerile: toți vom întoarce armele împotriva ta, căci am făcut același lucru cu toți perdanții, pe care mai întâi i-am iubit și i-am susținut, inclusiv cu Ion Iliescu.

Apropo de domnul Iliescu, remarcăm că liderul PSD și-a ignorat toți antecesorii, inclusiv pe președintele fondator al partidului, dar și pe Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, deși este consilierul său, și, mai ales, pe Liviu Dragnea și pe Viorica Dăncilă. Oare pentru că bilanțul lor nu este onorant? Pentru că doi dintre ei au trecut prin penitenciarele patriei cu condamnări penale? În tot cazul, suntem îndemnați să-i uităm, pentru că de acum PSD trebuie să intre în universul paralel al lui Marcel Ciolacu.

Deși candidează la președinție, Marcel Ciolacu a prezentat un program de gu­ver­nare, sugerând că PSD va conduce și la Cotroceni, și la Palatul Victoria, și că, mai ales, interesele economice ale elitei sale de esență mafiotă și nostalgic-comunistă vor fi prioritare. De exemplu, reindustrializarea promisă de actualul premier va resuscita marile uzine metalurgice, siderurgice și petrochimice cu ajutorul capitalului privat – desigur, al apropiaților PSD - deși tot guvernele PSD, care au dominat perioada postcomunistă, le-au dus de râpă. Nu ni se spune în baza căror studii economice își asumă Marcel Ciolacu acest obiectiv. De altfel, niciunul dintre proiectele anunțate de liderul PSD nu depășește nivelul unei descrieri vagi și totul se încadrează într-un pseudoprogram convențional, chiar simplist. De aceea nici nu l-a luat nimeni în serios, decât ca mesaj politic menit să garanteze interesele clientelei.

Trebuie totuși să apreciem onestitatea candidatului PSD, care nu a promis nicio reformă: nici în administrație, nici în sănătate, nici în instituțiile statului, nici în justiție, nici măcar în educație, deși a criticat drastic proiectul prezidențial România educată, pe care l-a votat totuși alături de PNL. Totodată, nu a spus niciun cuvânt despre integritate și anticorupție, subiecte tabu pentru orice pesedist. Am avea deci, în Marcel Ciolacu, un președinte pentru liniștea tuturor politicienilor corupți și a rețelelor de tip mafiot.   

Știe însă și Ciolacu în fundul sufletului că realitatea este diferită de lumea paralelă a PSD și a mafiilor asociate, și că electoratul este bulversat de explozia prețurilor; de farsa reformei pensiilor, care i-a lăsat pe cei care au muncit în condiții grele și periculoase cu pensii mult mai mici decât obținuseră în baza legislației valabile atunci când s-au angajat; și de degringolada din sistemul medical declanșată de situația apărută la Spitalul Sf. Pantelimon, dar mult mai profundă și mai extinsă decât aceasta. Știe și el că românii pleacă în masă din țara lor coruptă și disfuncțională și că nu se vor întoarce de dragul scutirilor de taxe pe care le-a promis el bombastic la congres. Și atunci, pentru că „toate acestea trebuia să poarte un nume”, liderii PSD s-au lansat în atacuri feroce la adresa PNL, USR și a președintelui Iohannis, ignorând faptul că partidul lor a guvernat 10 din ultimii 12 ani, inclusiv prin cei aflați în sală: Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Victor Ponta și, cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Marcel Ciolacu. Criticile nu au credibilitate, dar satisfac „pofta de sânge” a pesediștilor, pentru care nu trebuie să existe decât „țara PSD”. Să nu ne temem însă că patria se va destabiliza: PNL și PSD intenționează să guverneze împreună în continuare, pentru că, de ceva vreme, PNL face parte și el din „țara PSD”.

Nu știm unde vom ajunge la capătul acestei campanii electorale - lebedele negre nu pot fi excluse -, dar știm exact de unde plecăm și care este oferta: continuarea proastei guvernări, a corupției, a stagnării. Depinde de noi să o acceptăm sau să o refuzăm.