De același autor
“Hai la lupta cea mare!”, iata indemnul pe care-l adreseaza socialistii in Internationala. Pentru social-democratii romani acest moment a venit mai devreme decat si-ar fi dorit, dar mai tarziu decat le-ar fi prins bine pentru relansarea partidului. Lupta PSD-istilor nu se da insa cu fortele reactiunii si cu “exploatatorii” capitalisti (printre care ei sunt cei dintai), ci cu fortele trecutului pestilential si putrid al primilor 15 ani de dupa comunism, cand PSD a fost instrumentul de conservare a puterii celor care ii transformasera pe romani intr-un “popor de osanditi”. Pe scurt si concret, noua conducere a PSD este chemata sa dea lupta cea mare cu vechii lideri ai partidului, neimpacati cu soarta lor si cu mersul istoriei. Merita observat ca initiativa acestei confruntari necesare nici macar nu a apartinut PSD, ci puterii. 
Daca Alianta, impreuna cu celelalte partide din coalitia de guvernare, nu s-ar fi incapatanat sa-i schimbe din functie pe Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu, Mircea Geoana si echipa sa s-ar fi luptat inca multa vreme cu tendintele dominatoare ale lui Adrian Nastase si chiar cu sfidarea lui Ion Iliescu. Indraznesc sa sugerez ca, de fapt, miza cea mare pentru toate fortele politice interesate nu este inlocuirea lui Nicolae Vacaroiu, care pune prea putine probleme actualei conduceri a PSD, ci a lui Adrian Nastase, fost lider maximo, care nu renunta la suprematie. Putem presupune ca Mircea Geoana si colegii sai au inteles de mult cat au de castigat de pe urma modificarii regulamentului si inlocuirii domnului Nastase, dar nu puteau sa fie perceputi ca tradatori ai uneia dintre personalitatile de vaza ale PSD. Batalia trebuia data, fie si de ochii lumii. Putem de asemenea presupune ca noua conducere a social-democratilor a fost jenata de demersurile brutale intreprinse de domnul Nastase pe langa oficialii europeni, socialisti si ne-socialisti impotriva actualului guvern si actualului presedinte. Toate aceste gesturi faceau insa parte dintr-un scenariu ce nu putea fi evitat si scurtat.
In cele din urma, cand circul parlamentar si-a atins limita de suportabilitate pentru opinia publica, PSD s-a inteles cu puterea sa voteze Regulamentul Camerelor in noua sa forma si sa-l supuna apoi atentiei Curtii Constitutionale. Cele 25 de zile de gratie stabilite pentru pronuntarea Curtii sunt concesia facuta de Alianta socialistilor europeni. Au existat cateva momente de emotie pentru domnul Geoana, cand liberalii au avut conturi de reglat cu Traian Basescu si au declarat ca nu accepta nici un compromis, dar, in cele din urma, miracolul s-a produs: partile au cazut de acord asupra noului Regulament. Imediat, in cele doua Camere a inceput votarea frenetica a articolelor.
Presupunand ca in cele din urma Curtea Constitutionala va gasi o metoda abila de a permite aplicarea Regulamentului (pronuntandu-se de pilda dupa termenul stabilit, ceea ce ar face inoperant verdictul sau), ar insemna ca mai este aproximativ o luna pana la prima parte a luptei celei mari, si anume votul pentru schimbarea celor doi presedinti. Daca totul functioneaza conform planului, atunci domnul Nastase va fi inlocuit cu liberalul Bogdan Olteanu si, mai important pentru domnul Geoana, va deveni simplu deputat. Toate privilegiile functiei vor fi anulate, iar ziaristii nu se vor mai inghesui la conferintele sale de presa. Singura voce cu autoritate din partid va fi cea a lui Mircea Geoana. In asteptarea acestui moment mult visat, domnul Geoana s-a ocupat de neutralizarea lui Ion Iliescu. Fostul presedinte nu mai prididea sa-l ponegreasca pe liderul PSD prin diferite orase ale tarii, pana cand, luni, Mircea Geoana a anuntat ca toti cei care submineaza unitatea partidului vor fi sanctionati. Se pare ca intre cei doi a avut loc in sfarsit o discutie transanta. Dupa aceea, Miron Mitrea a facut o declaratie foarte interesanta: vom da dovada de intelepciune si-l vom pastra pe Ion Iliescu in PSD. Cu alte cuvinte, nu-l vom scapa de sub control, limitandu-i totodata posibilitatile de actiune. Furia televizata a domnului Iliescu a dovedit ca strategia a fost reusita, cel putin deocamdata. Ironia sortii face ca in cele din urma sa-si dea seama si PSD ca batranii activisti PCR nu pot fi neutralizati prin intelegeri amiabile, ci doar prin actiuni cat se poate de ferme. Pentru a preveni tentatia unei abordari prea diplomatice din partea lui Mircea Geoana, a intrat in scena pentru scurt timp si Ioan Rus, exasperat ca reforma in partid nici nu a inceput. A facut cateva declaratii critice bine tintite la adresa lui Ion Iliescu si a lui Antonie Iorgovan si a plecat. A urmat rapid intelegerea cu puterea asupra Regulamentului si, implicit, a inlocuirii presedintilor celor doua Camere. In lipsa de aliati si inspiratie, Adrian Nastase a incercat o apropiere de Ion Iliescu. Nici un analist nu da vreo sansa acestui demers.
Sa admitem, de dragul rationamentului, ca domnul Nastase va fi inlocuit si domnul Iliescu neutralizat. Ce se va intampla atunci in PSD?
Mircea Geoana nu va mai avea nici o scuza sa amane “revolutia binelui”, sa curete partidul de corupti - pe masura ce vor fi dovediti de justitie - si sa elimine din partid personalitati controversate care-l sfideaza, cum este Antonie Iorgovan. Domnul Geoana va trebui sa dea masura sa de lider, capabil sa transforme PSD intr-un partid social-democrat modern, de tipul Partidului Laburist al lui Tony Blair. Cu alte cuvinte: Mircea Geoana va trebui sa dea lupta cea mare. Si abia atunci vom vedea daca este cu adevarat un lider politic.
