Mediocritate parlamentara

Aflam de la primul ministru ca liberalii vor cere doua sesiuni parlamentare extraordinare în arsita verii, pentru a dezbate si vota legile integrarii. Ca alegator si contribuabil, te întrebi de ce este nevoie de sesiuni extraordinare pentru votarea unor proiecte de legi care, fiind declarate prioritare, trebuia sa fi fost adoptate de mult. Raspunsul la aceasta întrebare ne va purta pe taramul ambitiilor politice si al luptelor de culise, al falselor prioritati si al aliantelor dictate de interese de casta.

Sa începem însa cu o cauza obiectiva: cu un program de lucru care începe luni la pranz pentru biroul permanent si abia la ora 16:00 pentru plen si se încheie joi la pranz pentru toata lumea, nu poate fi vorba din start de prea multa eficienta, mai ales daca mai socotim delegatiile în strainatate, sederile euro-observatorilor la Strasbourg si Bruxelles si sarbatorile religioase de peste an.

 Dar nici de prea multa responsabilitate fata de obiectivul integrarii nu putem vorbi, de vreme ce deputatii, de pilda, au lasat pe ultimele doua luni ale sesiunii parlamentare 33 din cele 83 de proiecte legislative necesare integrarii în  UE. Cine poate adopta 33 de legi în doua luni, fara sa se faca de ras? Sa presupunem, desi stim ca lucrurile nu stau asa, ca parlamentarii au dorit sa faca totusi acest tur de forta. O astfel de decizie „eroica“ se izbeste imediat de chiulul generalizat si, de multe ori, de voturile gresite. In consecinta, procedura parlamentara se prelungeste si acte normative esentiale pentru integrare ajung sa fie amanate pentru sesiunea din toamna, cum a fost cazul ordonantei de urgenta privind absorbtia fondurilor comunitare, domeniu pentru care Romania avea un stegulet rosu. In cele din urma, ordonanta a fost din nou inclusa pe ordinea de zi. Dar cine citeste ordinea de zi a Camerei nu stie daca trebuie sa rada sau sa se ia cu mainile de par. In tot cazul, întelege criza de ras nervos a lui Miron Mitrea. Spicuim: propunerea legislativa privind depunerea de coroane de flori si jerbe cu panglica tricolora la monumentele istorice; proiectul de hotarare privind înfiintarea comisiei de ancheta parlamentara privind cercetarea împrejurarilor ce au dus la moartea unui numar mare de copii în timpul epidemiei de rujeola de la sfarsitul anului 2005; raportul comisiei de mediere la proiectul de lege pentru respingerea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 16/1999 privind scutirea de la plata taxei de reclama si publicitate, precum si a majorarilor de întarziere aferente etc. Cu privire la epidemia de rujeola, constatam ca liderii grupurilor parlamentare nu au propus nici pana acum componenta numerica si nominala a comisiei, iar cu privire la OG din 1999 citim ca raportul comisiei de mediere se plimba prin parlament din 2001. Cu o ordine de zi cu 100 de puncte si un asemenea balast este greu sa faci progrese.

 Pe de alta parte, întregul bilant al sesiunii parlamentare din aceasta prima jumatate a anului arata ca, în cazul unor legi menite sa combata coruptia - principalul domeniu care preocupa acum  Comisia Europeana si Parlamentul European -, atitudinea parlamentarilor a fost ostila în masa. Doua exemple sunt elocvente: respingerea „Ordonantei DNA“ în Senat si caderea „Ordonantei integritatii“ în Camera Deputatilor, cu concursul deputatilor UDMR si al unei deputate PNL care a sustinut ca a încurcat butoanele si a votat gresit. Pentru ca aceste acte normative sa nu fie respinse definitiv, a fost nevoie de o cerere de reexaminare din partea presedintelui.

 Nici în ultimele doua luni ale sesiunii lucrurile nu au stat mai bine. Ne amintim cat de mult a fost tergiversat votul asupra  Codului de Procedura Penala si cum au fost retrimise la comisia juridica articolele privind interceptarea audio si video a potentialilor infractori, doar pentru a o exaspera pe Monica Macovei. De altfel, ostilitatea fata de ministrul Justitiei s-a constituit, pentru UDMR, PC si partial pentru PNL, într-o motivatie mult mai importanta decat integrarea europeana. Saptamana trecuta am avut un nou exemplu în acest sens: Camera Deputatilor, în loc sa se ocupe de legile integrarii, s-a preocupat de proiectul senatorului UDMR György Frunda, care voia sa-i ia ministrului Justitiei dreptul de a-i propune pe procurorul general, procurorul sef al DNA si procurorul sef al DIICOT. Proiectul a întrunit majoritatea voturilor, cu ajutorul UDMR si al PC. Liberalii s-au eschivat: fie au refuzat sa voteze, fie s-au abtinut. Aceasta eschiva a dus la caderea proiectului din lipsa de cvorum, salvand situatia, caci atat  DIICOT cat si DNA, ca sa nu mai vorbim de Monica Macovei, au primit bile albe în Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din mai. Timpul si energiile parlamentarilor s-au irosit asadar pe un proiect care nu avea nici o legatura cu prioritatile integrarii. Intre timp, proiecte importante sunt întarziate: Legea finantarii partidelor politice abia a trecut de Camera si urmeaza a fi dezbatuta în Senat, probabil într-o sesiune extraordinara, caci actuala sesiune se încheie oficial la 30 iunie. In ceea ce priveste alt proiect esential pentru integrare, cel privind înfiintarea Agentiei pentru Integritate, el nici macar nu a ajuns pe masa parlamentarilor, desi a reusit sa dezbine societatea civila si sa provoace deja dezbateri aprinse.

Tragere de timp; coalitii transpartinice pentru blocarea legislatiei anticoruptie si pentru discreditarea ministrului care o propune; absente cu nemiluita sub diferite pretexte; concentrarea pe teme straine integrarii - iata cateva fenomene care au caracterizat activitatea parlamentului în ultimele luni si care fac astazi necesara convocarea unor sesiuni extraordinare. Ne putem gandi, desigur, la un sabotaj tacit, dictat de unele interese de grup deranjate de reformele propuse. Pe de alta parte, nu putem ignora nici mediocritatea clasei politice, incapabila sa înteleaga înaltimea la care istoria ar vrea s-o ridice. Noroc ca istoria, în întelepciunea ei, o ignora.