De același autor
Aritmetica arată că ne putem gândi la o coaliție alcătuită din patru partide - PNL, USR-PLUS, PMP, UDMR - care ar aduna 55-56% din mandate, adică o majoritate decentă, după includerea rezultatelor finale din diaspora și redistribuirea finală a voturilor obținute de partidele care nu au intrat în Parlament. Deși electoratul responsabil, adică acela care s-a prezentat la vot, adică doar 33% din total, va răsufla ușurat, partidele viitoarei posibile coaliții zâmbesc doar cu o jumătate de gură, căci, exceptând amorul politic dintre PNL și PMP, ele se detestă între ele și s-au atacat cu sete și furie în campanie. Iată-le însă condamnate, ca în sintagma lansată de Vladimir Tismăneanu, la fericirea unei guvernări pe care nu o pot evita. Și alegătorii sunt condamnați la aceeași „fericire” a unei conviețuiri între partidul pentru care au votat și partenerii pe care nu i-ar fi dorit. În acest context, agitația unui PSD care pregătește variante de premier intră la categoria „povești nemuritoare”, căci președintele nu îl va lua în seamă.
În sfârșit, să nu ne plângem și să fim înțelepți, căci putea fi mult mai rău, judecând după modul dezastruos în care PNL a gestionat pandemia, după campania neinspirată, chiar enervantă, a președintelui Iohannis, care a pierdut simțul măsurii, după sabotajul din interiorul USR-PLUS, manipulările mediatice fără rușine ale televiziunilor „de știri” menite să compromită USR-PLUS, slugărnicia poliției față de clanurile interlope și alte dezastre generate de ministrul de interne Vela, cel care a propus decorarea propriei secretare, și după manevrele obscure care au dus la ascensiunea unui partid xenofob, naționalist, anti-european, primitiv - numai bun să ne facă de rușine în UE.
Ascensiunea AUR rămâne marea enigmă a acestor alegeri, căci este un partid ivit peste noapte, fără structuri în teritoriu, inexistent la alegerile locale, fără lideri carismatici, dar, cum bine observa Cristian Pârvulescu, cu o campanie online finanțată peste posibilitățile fantomaticei formațiuni. Între timp s-a aflat că banii ar putea veni de la fugarul Sebastian Ghiță, a cărui televiziune a făcut multă publicitate demonstrațiilor covidioate ale AUR, și de la Bobby Păunescu, moștenitorul fostului magnat al tranziției George Constantin Păunescu, bine finanțat de defuncta BANCOREX. Televiziunea lui Bobby Păunescu, B1TV, a făcut o anti-campanie fără rușine și fără nici o urmă de deontologie la adresa USR-PLUS, care, vezi dragă Doamne, devenise marea problemă a democrației românești. Abia acum apar analizele ascensiunii neașteptate a AUR, una din cele mai interesante teorii fiind cea expusă de Dan Tăpălagă pe G4Media și care susține că ascensiunea AUR ar conveni președintelui Iohannis și PNL pentru că a atras electoratul naționalist și xenofob, care altădată vota cu PSD, și a diminuat astfel scorul partidului lui Marcel Ciolacu. Totodată, Iohannis și PNL au obținut o monstruozitate politică, un bau-bau, cu care să sperie electoratul pro-european. Înainte să respingem această teorie, care poate părea exagerată, mai bine ne-am gândi că asemenea metode s-au mai folosit în România, unde nu a lipsit niciodată un electorat difuz care să marșeze la mesajul conspiraționist, irațional, habotnic și anti-european.
La alegerile prezidențiale din 2000 ploua cu zvonuri „pe surse” privind imensa popularitate a lui Corneliu Vadim Tudor, reflectată în sondajele secrete ale SRI, ceea ce a dus la o victorie ușoară a lui Ion Iliescu. Acele sondaje nu existau, totul a fost propagandă ieftină, care, iată, a funcționat. Iar Iohannis știe să fie cinic și fără scrupule, de vreme ce a numit-o pe Viorica Dăncilă premier, deși anterior o respinsese pe Sevil Shhaideh, doar pentru a avea un adversar ușor de învins la prezidențiale. În politica românească nu ne putem permite să neglijăm nici o perversiune, nici o comabinație ocultă. Metoda s-a mai practic și în alte țări din zonă, dacă ne gândim la Jobbik din Ungaria. Și apoi, cum se face că PNL și Klaus Iohannis au ignorat total AUR în campanie, când nu se poate ca președintele să nu fi știut de evoluția sa în sondaje? Doar președintele, după cum mărturisea Traian Băsescu, este cel mai bine informat om din țară. Singura concluzie posibilă este că domnul Iohannis știa că PNL pierde alegerile și a permis, prin omisiune retorică deliberată, ascensiunea AUR ca o diversiune necesară. Dacă nu este așa, atunci să ne explice domnul Iohannis cum se face că Pe-Se-De era o problemă, dar AUR nu.
Oricum ar sta lucrurile, spaima de AUR, care poate fi demobilizat la ordin, cum s-a întâmplat cu PPDD, de pildă, nu ar trebui să ne paralizeze simțul critic. Ascensiunea acestei formațiuni nu poate masca faptul că PNL a pierdut practic aceste alegeri, fiind cu aproape 4 procente în urma PSD, și nu doar din cauza pandemiei, ci din cauza sub-performanței guvernului. S-ar impune demisia lui Ludovic Orban, care a condus de capul lui, cu aroganță și cu o echipă personală submediocră, nereușind să ridice PNL nici măcar în București, unde el însuși a fost cap de listă pentru Camera Deputaților, iar Primarul General i-a fost un agent electoral penibil și fără succes. Cât despre Dan Barna, chiar nu știu de ce ar trebui să demisioneze după ce a dus partidul de la 9% la cel puțin 16%, având tot establishmentul politico-mediatic împotriva sa.
Lăsând zgura campaniei în urmă, să privim la perspectivele dificile ale unei coaliții de centru-dreapta alcătuite din partide care și-au făcut rău unele altora, cu sau fără motiv. Semnele de azi sunt rezonabile: Dacian Cioloș și Dan Barna au afirmat fără echivoc disponibilitatea USR-PLUS de a face parte din viiorul guvern, la fel PMP a „înghițit broasca” unei conviețuiri cu UDMR, iar UDMR a declarat că este incompatibilă cu AUR, dar despre PMP s-a abținut să spună ceva, deși partidul lui Eugen Tomac a avut un discurs anti-maghiar și anti-USR-PLUS demn de AUR, la drept vorbind. Să nu ne amăgim însă: negocierile vor fi dure, iar perspectiva unor reforme reale este umbrită de clientelismul PNL și mai ales de prezența UDMR, care a participat activ la mutilarea legilor justiției în cadrul Comisiei Iordache.
Marea problemă, pe care nu o putem evita, este prezența catastrofală la vot, care este, poate, vina politicienilor, sigur și responsabilitatea televiziunilor „de știri”, care au manipulat și chiar au mințit electoratul mai mult decât l-au informat, dar fără îndoială se datorează unei lipse de bun simț civic din partea unei imense părți a electoratului educat și informat, a clasei de mijloc, care se crede superioară întregii nații și exigențelor democrației și se plânge că oamenii politici nu sunt infinit mai buni decât restul cetățenilor, de parcă oamenii politici ar fi marțieni, nu concetățenii noștri. Și ei, absenteiștii, sunt, până la urmă, părtași la ascensiunea AUR.
Aceștia suntem însă, în proporție de aproape 70%, condamnați, dacă nu la fericire, la conviețuire, într-o Românie nu neapărat nor-ma-lă, dar incontestabil reală.
