De același autor
Speriate ca PSD-ul se pregateste sa egaleze recordul Partidului Revolutionar Institutional din Mexic, care a stat la putere 80 de ani, cele doua partide par hotarate sa treaca în sfarsit la o forma mai serioasa de colaborare. Sa trecem peste balbaielile initiale si peste penibila asociere cu PRM la o motiune de cenzura (tradare sa fie daca interesele natiunii o cer, a zis nemuritorul Caragiale!). Sa constatam doar ca, dupa ce a respins prima oferta de colaborare a lui Valeriu Stoica, Traian Basescu s-a mai gandit o data si si-a dat seama ca nu va razbi singur. Sabotat si blocat de tot guvernul si de consilierii PSD, Traian Basescu nu-si poate realiza programul la Primarie si are nevoie de o miscare politica mai solida. Asa încat a enuntat cu îndrazneala obiectivul înlaturarii de la putere a PSD-ului, definit drept “pilon al coruptiei institutionalizate”. Doar pentru a realiza acest obiectiv, spune liderul PD, va fi incheiata o “eventuala alianta” politica.
Deocamdata, suntem în faza unor negocieri exploratorii, care nu se vor dovedi usoare, deoarece în ambele partide exista adversari ai colaborarii cu forte politice care au ideologii diferite. Elena Dumitru, membra în forul de conducere al PD, a demisionat din partid pentru ca nu poate trada principiile social-democrate. Alti membri marcanti ai PD au si ei rezerve fata de liberali si privesc cu jind si respect la PSD, partid care are multe avantaje de oferit. Un razboi deschis cu PSD-ul nu le este pe plac. Deocamdata ei nu sunt majoritari si au grija sa nu-si tradeze nemultumirile. In tabara liberala, aripa Dinu Patriciu nu se bucura sa colaboreze cu nici o formatiune de centru-stanga, dar Valeriu Stoica stie mai bine ca nici liberalii nu vor razbi singuri. Nevoia îi împinge si pe unii, si pe ceilalti.
Orice eventuala alianta va necesita însa un program comun de substanta. Scopul înlaturarii PSD nu mai este suficient ca sa mobilizeze un electorat saracit si scarbit. Si PD-istii, si liberalii au mai fost la guvernare si au fost aspru sanctionati de electorat pentru ca au ratat, alaturi de PNTCD, marea sansa din 1996. Le va fi mai greu decat cred sa-i convinga pe alegatori ca, de data aceasta, nu vor mai gresi, vor aduce bunastarea, vor face reformele, vor lichida mizeria si coruptia.
Pentru a recastiga electoratul, ei trebuie sa reprezinte o oferta credibila. Deocamdata, PD insista asupra propriului sau program, “România puternica, Romania social-democrata”. E greu de crezut ca liberalii îl vor accepta ca atare. Si e la fel de greu pentru PD sa accepte un program liberal, cand se declara unicul partid social-democrat autentic din România si cauta sa blocheze intrarea PSD-ului în Internationala Socialista. Desi pentru electorat aceste diferente doctrinare poate nu conteaza, orice concesie ideologica va genera frictiuni în interiorul celor doua partide.
Vom putea deci sa evaluam sansele acestei aliante dupa ce vom vedea cum merg negocierile. Un lucru îmbucurator în ultima vreme este intensificarea activitatii publice a opozitiei.
Atat PD, cat si PNL au atras atentia asupra pericolelor la adresa democratiei cuprinse în mai multe initiative legislative ale partidului de guvernamant, cum ar fi Legea finantelor publice, statutul alesilor locali si propunerile de modificare a Constitutiei, care pot transforma Parlamentul într-un for strict decorativ. Putem deci sa speram ca PD si PNL s-ar putea întalni la un moment dat pe terenul comun al reformei economice, combaterii coruptiei si apararii principiilor democratice. Vor reusi însa liberalii sa treaca peste orgoliile proprii si sa accepte valorificarea atuurilor lui Traian Basescu, în folosul eventualei aliante? Iata aici o mare necunoscuta.
Perspectiva apropierii dintre PD si PNL îngrijoreaza PNTCD-ul. Partidul lui Victor Ciorbea nu renunta la imobilismul sau ideologic si deplange “deplasarea spre stanga” a opozitiei, ca si cand PD-ul actual ar fi un partid cripto-comunist. PNTCD se declara pe sine singura alternativa pentru România si vrea sa se afirme pe cont propriu. Probabil nici nu va putea altfel, pentru ca nimeni nu i-a facut vreo oferta de colaborare.
Imaginea sa este atat de sifonata, încat nici un partid credibil nu vrea sa se încurce cu el. Ca sa redevina o forta care conteaza în politica romaneasca, PNTCD are de parcurs un drum lung, o adevarata traversare a desertului, pentru care deocamdata nici nu poseda o harta. Desi anunta ca are o strategie de relansare, partidul condus de Victor Ciorbea înca nu si-a rezolvat problemele interne. Dupa celebra vizita a vicepresedintelui PPE, Wim van Welzen, in România, veteranii partidului - Remus Opris, Ioan Muresan, Dudu Ionescu si Radu Sarbu - s-au vazut pusi la zid de colegii de partid pentru ca ar strica imaginea neprihanita a partidului.
Doar Radu Sarbu a demisionat, însa, demn, din conducerea partidului. Ioan Muresan le-a ras în nas tuturor si a ramas pe pozitie. Taranistii au dovedit înca o data ca nu fac echipa si nu-si pot apara liderii de campaniile de denigrari ale PSD-ului.
Pana la limpezirea apelor interioare, PNTCD ramane un outsider. Numai o minune îl mai poate salva. Dar pe milioanele de români care asteapta de la oamenii politici ai opozitiei trezirea la realitate si constituirea unei alternative democratice oare cine-i va salva de la exasperare si resemnare?
