De același autor
Pe fondul scepticismului general pe care-l impartasim cu privire la eficienta justitiei in cazurile de coruptie si escrocherie, ultimele zile ale anului 2006 ne-au demonstrat ca justitia totusi functioneaza, atunci cand se face in Franta, si nu pe malurile Dambovitei..jpg)
In iuresul sarbatorilor si al euforiei generate de aderarea la UE, stirea Agentiei France Presse despre deschiderea procesului lui Adrian Costea la Paris a trecut aproape neobservata, desi era extrem de importanta. Fostul consilier personal al lui Ion Iliescu va fi judecat pentru coruptie, fiind acuzat de deturnare de fonduri in valoare de aproape 8 milioane de euro, proveniti din afaceri cu statul roman intre 1992-1996. Suma ar fi fost folosita nu numai in beneficiul propriu, ci si al unor demnitari romani si, mai ales, pentru finantarea campaniei din 1996 a fostului presedinte Iliescu. Printre cei banuiti ca au beneficiat de bijuterii, haine de lux, vacante sau bilete de avion s-ar numara fostul premier roman Adrian Nastase, fostul secretar general al guvernului Viorel Hrebenciuc, fostul ministru al Economiei Mircea Cosea, Teodor Melescanu, precum si Iosif Boda, fost consilier prezidential si fost ambasador la Berna.
Avem, asadar, prilejul sa rememoram unul dintre cele mai ample scandaluri de coruptie si deturnare de fonduri, in care omul de afaceri francez de origine romana se profileaza mai degraba ca un pion folosit abil de guvernanti fara scrupule intr-o operatiune de amploare, care avea drept scop deturnarea unor sume importante de bani din ajutoarele externe primite de Romania de la banci internationale.
In orice tara normala scandalul, izbucnit in 2000, desi Costea era anchetat inca din 1998 si fusese pus sub urmarire penala de francezi inca din 1999, ar fi zdruncinat din temelii un sistem de-a dreptul infractional si ar fi dus la decimarea elitei politice a momentului. Este inutil sa precizam ca nu s-a intamplat asa. Mai mult. PDSR a castigat confortabil alegerile din toamna lui 2000, iar astazi in boxa acuzatilor la Paris este chemat doar Adrian Costea.
Desi a ajuns sa manevreze importante sume de bani si sa fie un partener privilegiat de afaceri al guvernului Romaniei pe vremea prim-ministeriatului lui Nicolae Vacaroiu, Adrian Costea nu facuse absolut nimic memorabil pana in 1992, detinand doar o obscura firma de decoratiuni interioare. Cu atat mai ciudat este faptul ca guvernul roman i-a incredintat fara licitatie un contract privind achizitionarea de motorina pentru agricultura romaneasca. Banii proveneau din ajutoarele financiare internationale primite de la BIRD. Costea a importat intr-adevar motorina, dar a trecut-o apoi prin mai multe firme, pentru a o putea vinde statului roman la un pret mult mai mare decat cel de achizitie. Beneficiul net calculat de presa pe baza contractelor oficiale s-a ridicat la 5,5 milioane de dolari, obtinuti de omul de afaceri din banii care ar fi trebuit sa finanteze agricultura romaneasca. Pe contractele guvernamentale cu firmele lui Costea se regasesc semnaturile unor nume grele: Nicolae Vacaroiu, Viorel Hrebenciuc, Florin Georgescu.
Afacerile lui Costea nu s-au oprit insa aici: din documentele citate in presa si luate in calcul si de magistratii francezi sositi la Bucuresti in 2000, in cadrul unei comisii rogatorii, ar rezulta se pare si implicarea firmelor lui Costea, inmultite ca ciupercile dupa ploaie, in renumita afacere "Jimbolia", adica in traficul cu petrol catre fosta Iugoslavie in plin embargo international. Petrolul provenea din Rusia, Libia si Irak.
Din motive numai lui cunoscute, guvernul Romaniei i-a incredintat lui Costea in 1994 si realizarea albumului Eterna si fascinanta Romanie, tiparit in 97.000 de exemplare. Firma Saint Onge Edition a primit atunci via Bancorex aproape 6 milioane de dolari, o suma disproportionata fata de natura operatiunilor realizate de obscura companie. Nu trec doi ani, si Costea realizeaza la comanda PDSR afisele electorale pentru campania prezidentiala a lui Ion Iliescu. Zece camioane transportand un milion de afise au sosit in Romania pe adresa trezorierului PSD Gheorghe Pascu. Problema este ca vama romaneasca nu le-a inregistrat si ca beneficiarii nu au platit taxele vamale aferente. Potrivit legii, cazul se incadreaza fara drept de apel in categoria operatiunilor de contrabanda si ar fi trebuit sanctionat de organele de ancheta si de instantele din Romania. Nu a fost. Pentru Adrian Costea este insa mult mai grav faptul ca nu a primit contravaloarea afiselor si a ramas cu o imensa gaura in buget. Experienta tranzitiei ne sugereaza urmatorul scenariu: PDSR probabil ca nu l-ar fi platit pe Costea din banii proprii, ci i-ar fi dat alte contracte banoase pe bani publici din care franco-romanul si-ar fi acoperit costurile realizarii afiselor. Cum a pierdut alegerile din 1996, PDSR l-a lasat pe Costea de izbeliste, aruncandu-l chiar la cos dupa ce acesta s-a implicat in formarea ApR.
Intre 2001-2004, guvernul PDSR/PSD a facut cele necesare pentru musamalizarea afacerii, convingandu-l pe Costea, prin negocieri secrete purtate la Paris, sa renunte la plangerea penala formulata impotriva lui Ion Iliescu si a PDSR si ascunzand sub pres toate implicatiile penale ale afacerilor lui Costea in Romania. Intrebat despre afacerile Costea, "Jimbolia" si "Firul rosu", in ianuarie 2001, Adrian Nastase, proaspat premier, afirma cu aroganta caracteristica: " Raspunsul la aceste chestiuni s-a dat cu ocazia alegerilor. Alegatorii au inteles ca era vorba despre diversiuni". Adaugam, in 2007: au "inteles" pentru ca nu au stiut tot ce trebuia sa stie. In 2006, justitia franceza a inteles cu totul altceva. Asteptam cu interes ca si justitia romana sa-si faca datoria - si mea culpa.
