De același autor
"Oamenii nu au suficienta incredere", recunostea saptamana trecuta ministrul Integrarii Europene, Alexandru Farcas, una din cele mai decente persoane din
guvernul actual. Lipsa de incredere, crede ministrul, s-ar datora unei probleme de comunicare pe care o au in comun Guvernul Romaniei si Comisia Europeana. Cum comentariul citat se referea la sondajul comandat de Delegatia Comisiei Europene, credem ca aspectul sesizat de ministrul Integrarii este totusi unul secundar.
Sa ne amintim pe scurt rezultatele mult discutatului sondaj: 59% din cei intervievati au suspiciuni cu privire la corectitudinea utilizarii fondurilor europene. Dintre reprezentantii IMM-urilor, 73% cred ca se comit fraude in distributia acestor fonduri, iar 37% din cei chestionati cred ca guvernul a cautat sa musamalizeze fraudele dovedite. Sondajul nu este, desigur, decat reflectarea unei perceptii publice, nu constatarea unei realitati. El dovedeste insa ca majoritatea romanilor nu percepe beneficiile asistentei financiare europene. Integrarea europeana este si ea viciata de coruptia tolerata sau chiar patronata de autoritati. Este o problema grava, pe de o parte, pentru guvernul roman, care nu a putut schimba imaginea unei administratii corupte, dar si pentru Comisia Europeana care nu s-a dovedit capabila sa supravegheze derapajele guvernantilor de la Bucuresti. De aceea nu cred ca la radacina raului se afla doar incapacitatea, reala de altfel, de a comunica a celor vizati, cum spune domnul Farcas, ci problemele structurale ale Romaniei si imensitatea dificultatilor de a adecva cadrele si metodele balcanice la standardele europene.
Argumentul ca suspiciunile populatiei nu se datoreaza doar lipsei de comunicare este sustinut de datele furnizate saptamana trecuta de reprezentantii autoritatilor la seminarul de la Sovata consacrat tocmai transparentei in gestionarea fondurilor europene: Parchetul National Anticoruptie a inregistrat 27 de cazuri de fraudare a fondurilor comunitare. La randul sau, corpul de control al guvernului, care este punctul de contact al OLAF, a descoperit o serie de nereguli: 3 in cadrul programului PHARE, 142 in utilizarea fondurilor din programul SAPARD si 2 in cadrul programului ISPA. Trasatura comuna a acestor nereguli este utilizarea fondurilor in alte scopuri decat cele inscrise in proiectele aprobate. O meteahna veche a administratiei romanesti, bazata pe convingerea primitiva ca strainii pot fi pacaliti cu usurinta. O astfel de atitudine a fost de altfel incurajata de autoritati la cel mai inalt nivel. Cum altfel s-ar putea explica uriasele gafe guvernamentale in domeniul adoptiilor, al autostrazii Brasov-Bors si, mai recent, al contractului cu EADS privind securizarea frontierelor? In toate aceste cazuri, Comisia Europeana a fost pusa in fata unor fapte implinite care contraveneau normelor europene. Guvernul Nastase a sfidat forurile si regulile europene bazandu-se pe faptul ca decizia admiterii Romaniei in UE a fost luata deja la nivel inalt si ca, in consecinta, europenii vor fi obligati sa tolereze excesele guvernantilor. Socoteala s-a dovedit gresita, fapt care a iesit la iveala din plin cu prilejul raportului Nicholson-Ostlander din aceasta primavara, cand guvernul roman a fost pus din nou la colt pentru incalcarea angajamentelor fata de UE. Contractul acordat fara licitatie firmei Bechtel a fost pana la urma tolerat pentru ca nu se mai putea schimba, dar contractul cu EADS privind securizarea frontierei ar putea sa le creeze probleme guvernantilor romani. De data aceasta, Executivul pare sa fi mers prea departe, mai ales pentru ca a incercat sa implice in mod abuziv Comisia Europeana in acoperirea unei afaceri dubioase. Nu gresim cu nimic daca spunem ca unii dintre reprezentantii guvernului chiar au mintit cand au spus ca acest contract va fi finantat din fonduri europene. Alti ministri, printre care si Alexandru Farcas, au fost nevoiti sa corecteze ulterior aceste neadevaruri.
Ce este insa atat de scandalos in contractul EADS? In primul rand, caracterul sau secret nejustificat, care poate ascunde orice abuz, si faptul ca a fost atribuit fara licitatie. Argumentul pueril al purtatorului de cuvant al guvernului, ca de securizarea frontierei europene, care se va confunda cu frontiera de est a Romaniei, trebuia sa se ocupe o firma europeana, nu se justifica din doua motive: in primul rand, pentru ca forurile europene nu au fost consultate si regulile europene nu au fost aplicate, si in al doilea rand, pentru ca proiectul nu este platit din bani europeni, ci din banii guvernului roman. Ca atare, guvernul putea selecta pe oricine. Ulterior a iesit la iveala un aspect si mai scandalos: Uniunea Europeana va aloca fonduri pe securizarea viitoarei sale frontiere, deci si a frontierei de est a Romaniei, astfel incat graba cu care a fost incheiat un contract de un miliard de euro cu incalcarea normelor europene de licitatie publica devine de-a dreptul suspecta. Ca si in cazul autostrazii, Romania se grabeste sa arunce banii proprii pe proiecte care ar fi putut fi finantate din bani europeni. Ce alt motiv ar avea Guvernul sa indatoreze tara decat dorinta de a eluda regulile europene pentru a-si face propriile jocuri? Comisia Europeana a anuntat o ancheta in cazul contractului EADS, constienta ca acceptare unui nou fapt implinit ii va submina credibilitatea, mai ales ca reprezentantii guvernului, in frunte cu premierul, au persiflat Delegatia CE. Iar noi avem tot dreptul sa ne intrebam: daca forurile europene tolereaza derapajele Guvernului de la Bucuresti, ce rost mai are integrarea?
