O emoție numită Elena Lasconi

De când a intrat în cursa prezidențială, Elena Lasconi a generat emoții puternice, capitalizând așteptările electoratului anti-PSD, cel care până acum a decis președintele României. Așa se explică și creșterea ei incontestabilă în sondaje, care o plasează peste Nicolae Ciucă, foarte aproape de Marcel Ciolacu, dar la distanță ceva mai mare de Mircea Geoană. Potrivit sociologului Remus Ștefureac, simulările INSCOP arată că într-o finală Geoană-Lasconi ar câștiga Geoană.

Atât de violentă este emoția generată de candidata USR, încât orice observație critică la adresa ei, fie ea și justificată, este întâmpinată cu tropăieli furioase pe rețelele sociale, iar autorul ei este etichetat automat drept susținător al lui Ciolacu sau Ciucă. A gândi critic nu înseamnă însă să susții „ciuma roșie”, iar datoria comentatorului este să aplice aceeași grilă severă tuturor candidaților, mai ales că toți sunt, de fapt, personaje, proiecții construite de consultanți și specialiști în campanii electorale.

Este ușor de constatat că personajul Elena Lasconi, deși președintă a unui partid eminamente sofisticat, educat și urban, s-a concentrat de la bun început pe electoratul conservator, mai ales din mediul rural și din „urbanul mic”: pentru acesta își pune năframă, umblă pe la serbări câmpenești și se extaziază în fața oalei cu sarmale aburinde, își atârnă ostentativ crucea la gât, uneori chiar în dublu exemplar, iar la televizor declară că, odată ajunsă președinte, va fi mereu în mijlocul poporului. La limita populismului, am zice, deși, după un președinte ca Iohannis, care a ignorat complet cetățenii țării, un astfel de angajament va fi, desigur, bine primit.

Și totuși, modul ostentativ în care își afișează credința ortodoxă irită și nu se potrivește cu creștinismul autentic, interiorizat și discret. Este prea evident că vrea să fie filmată cu simbolurile creștine. Și apoi, la fel face și Marcel Ciolacu, care, ca tot politicianul român cu ambiții, a descoperit și el biserica în anul electoral. De fapt, e mare înghesuială de candidați pe culoarul conservator - Ciolacu și Ciucă, George Simion, Diana Șoșoacă și Cristian Terheș. Pariez că și ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Mircea Geoană, va face și el incursiuni în această direcție.

Istoria alegerilor arată că, de regulă, electoratul conservator votează cu PSD, dar probabil că doamna Lasconi vizează doar o parte a acestuia, care să completeze voturile electoratului educat, informat, cosmopolit, dinamic, urban, cel care împinge țara înainte chiar și atunci când țara nu vrea. Cu alte cuvinte, electoratul USR, pe care îl curtează - ipocrit - și PNL, dar căruia deocamdată nimeni nu i-a oferit un proiect viabil și convingător. Pentru acest electorat, Elena Lasconi se filmează la UNTOLD și dansând la Vama Veche, și schimbă sarmalele pe pește la grătar și porumb copt. De altfel, nu e clip pe TikTok al candidatei USR fără o componentă culinară. Pe scurt, Elena râde, cântă și dansează pe rețeaua socială construită de guvernul chinez și, din când în când, se proclamă exponentă a dreptei și a liberalismului, sperând să provoace chiar o breșă în PNL prin susținerea lui Ilie Bolojan, PNL-istul marginalizat pentru talentul său administrativ și curajul său reformist.

Până acum, așadar, am avut parte de mult show - generator de emoție, cu îmbrățișări, empatie, muzică - și puțină substanță. Declararea identității liberale nu este suficientă, cum nu a fost nici în campania pentru alegerile din 9 iunie, când liderii USR au crezut că vor fi votați doar pentru că sunt singura alternativă la PSD-PNL. Ca să nu eșueze ca ei, doamna Lasconi trebuie totuși să depășească stadiul aruncatului cu pietre în guvern și președinte, oricât ar fi de justificat, și să prezinte un program îndrăzneț de reforme. Or, USR abia s-a apucat de el, iar Elena Lasconi nu a prezentat propriul program prezidențial, cu referire la atribuțiile specifice funcției. S-ar putea să creadă că nici nu este nevoie de el, pentru că „oamenii” preferă oricum râsul, dansul și mâncarea.