De același autor
Cu siguranta, nu ne plictisim in politica romaneasca. Spectacolul oferit de partidele politice ia tot timpul intorsaturi surprinzatoare. Unde in alta parte ar reusi atat de bine un partid care a atins culmi nesperate de popularitate sa-si dea cu stangul in dreptul si sa se faca de ras atat de desavarsit cum a reusit Partidul Democrat cu prilejul tentativei de depunere a motiunii de cenzura? Desi intrebarea este desigur retorica, spectacolul politic al ultimelor zile merita o analiza atenta.
Initial, motiunea intitulata " Guvernul Tariceanu trebuie sa plece" a fost anuntata de presedintele PD, Emil Boc, ca un demers menit sa clarifice pozitia fortelor politice parlamentare fata de guvernul PNL-UDMR; mai concret, menit sa oblige PSD sa puna capat ambiguitatii si sa se situeze ferm fie in opozitie, fie de partea guvernului. Domnul Boc pare insa sa fi uitat sa se asigure ca dispune de cele 116 semnaturi necesare pentru depunerea motiunii. Ar fi evitat astfel o serie de evenimente penibile care au pus partidul sau intr-o lumina nefavorabila.
Mai intai a fost dubla semnatura a senatorului PLD Gheorghe Flutur, evidentiata in mod penibil pe toate ecranele de televiziune. Chiar daca a fost vorba de o eroare si nu de un fals deliberat, nefericitul incident a fost speculat la maximum, pe buna dreptate, de presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, care a returnat motiunea pe motiv ca nu intrunea numarul de semnaturi. Hotarat sa nu renunte la penibil, PD a recurs la mult prea controversatul deputat Nati Meir pentru a completa numarul de semnaturi, dar s-a trezit, ca intre timp, Mihai Lupoi (PNL, fost PRM) si-a retras semnatura prin fax, iar motiunea a fost returnata din nou initiatorilor. In acest moment a inceput circul: senatorul PRM Gheorghe Funar a inaintat o plangere penala impotriva PD, pe motiv ca mai multe semnaturi ar fi fost falsificate, printre care si cea a lui Ioan Talpes, care, desi se afla in strainatate, figura ca semnatar al motiunii de cenzura. Este adevarat ca domnul Talpes nu si-a contestat semnatura, dar nici nu a putut confirma ca pe tabelul cu semnatari nu figureaza un fals. Pe fond, practica de a "semna" de la distanta, prin interpusi nu este noua si a fost utilizata si cu alte prilejuri, atunci cand absenta din tara ii impiedica pe parlamentari sa semneze in persoana. Acum insa, acest subterfugiu a fost speculat impotriva PD si PLD. A urmat apoi revolta lui Nati Meir, care s-a plans ca liderii PD nu au venit la el acasa sa negocieze o compensatie pentru acordarea semnaturii, cererea organizatiei PSD Suceava privind demisia lui Gheorghe Flutur din parlament, acuzatiile de frauda ale lui Bogdan Olteanu la adresa lui Emil Boc si plangerile PD privind presiunile pe care PNL le-ar exercita asupra semnatarilor pentru ca acestia sa-si retraga sustinerea pentru motiune. Stapan pe situatie, presedintele Camerei se arata ingrijorat pentru ca " a aparut o situatie rusinoasa pentru Parlament", retragerea semnaturilor fiind "o chestiune de neseriozitate din partea semnatarilor motiunii".
Si totusi, chiar si acoperita de penibil din cauza superficialitatii cu care a fost pregatita, motiunea de cenzura a prilejuit clarificarea dorita: PSD a anuntat inca de joi, 31 mai, ca nu o va sustine, salvand astfel guvernul Tariceanu. Interesant este ca domnul Geoana a dorit sa disimuleze sustinerea acordata primului ministru invocand faptul ca motiunea s-ar fi referit la rezultatele referendumului, si nu la activitatea guvernului. Pentru ca perdeaua de fum sa fie mai densa, liderul social-democratilor a incercat sa arunce responsabilitatea pe umerii presedintelui si ai premierului, carora le-a cerut " sa indice, in discutiile cu partidele, care sunt formulele pe care le prefera si modalitatile in care sa gaseasca impreuna cu partidele parlamentare, printre care si PSD, o solutie de stabilitate pentru un guvern eficient pana la sfarsitul actualului ciclu politic". Solicitarea este insa inutila, deoarece este limpede ca premierul nu poate guverna fara sprijinul PSD, iar presedintele nu este interesat de compromisuri si negocieri politice. El a declarat fara echivoc in mesajul adresat parlamentului pe 30 mai ca singura "solutie onesta" este "demisia guvernului si organizarea alegerilor parlamentare anticipate". Prin aceasta a demonstrat ca joaca pe termen lung, mizand pe epuizarea resurselor PSD si PNL in lunile urmatoare. Lasate sa fiarba "in suc propriu" in runde succesive de pertractari prin care-si impart conducerea diferitelor institutii publice, partidele fostei coalitii antiprezidentiale risca sa fie percepute de electorat ca dominate de politicianism si rejectate la alegerile urmatoare, lasand calea libera pentru PD si PLD, in ciuda dificultatilor intampinate in depunerea motiunii de cenzura. Sa mai adaugam un ingredient: revolta grupului de la Cluj impotriva conducerii PSD, acuzata de Vasile Dancu de concentrarea deciziei in mainile unui mic grup de persoane si de refuzul de a reforma partidul.
De fapt, tot ce s-a intamplat in ultima saptamana in parlament, de la discursul lui Traian Basescu la dezastrul de imagine din jurul depunerii motiunii de cenzura, nu face decat sa scoata in evidenta un blocaj politic major, care impiedica o iesire negociata din actuala criza. Din aceasta perspectiva, poate ca ideea motiunii de cenzura ca demers clarificator a avut o anumita utilitate. Punerea in practica defectuoasa a pus insa in umbra chestiunea de fond. Initiatorii motiunii par a fi exponentii unei vechi metehne a romanilor: suntem buni la teorie si la proiecte, dar practica ne omoara.
