De același autor
Judecand însa dupa comportamentul anterior al demnitarului, ne putem imagina ca are de fapt mai multi bani, pe care i-a depus probabil prin conturile membrilor familiei sau în strainatate. Aplicand acelasi rationament si la restul membrilor Cabinetului Nastase, conchidem ca nu putem sti de fapt ce averi au ministrii, deoarece legea permite disimularea lor si nu prevede nici un mecanism de verificare a declaratiilor si cu atat mai putin de sanctionare a declaratiilor false sau incomplete.
Ea a fost deci o operatiune de imagine, care nu a schimbat nimic. In privinta parlamentarilor, lucrurile stau cam la fel. Presa s-a oprit asupra sumei de un milion de dolari, cat totalizeaza conturile senatorului UDMR Attila Verestóy. Intr-o tara cu multi oameni saraci este desigur o suma care socheaza, dar de fapt nu existenta ei ar trebui sa ne preocupe, ci modul în care a fost dobandita. Cu alte cuvinte, problema este daca milionul de dolari rezulta din activitati economice legitime, desfasurate în conditiile transparentei si competitiei corecte, sau din exploatarea unei pozitii politice. Interesant de amintit aici este faptul ca majoritatea covarsitoare a parlamentarilor a optat pentru politica, demisionand din consiliile de administratie ale firmelor care le-au adus prosperitatea. Decizia pare greu de înteles, avand în vedere ca salariul de parlamentar nu poate asigura în continuare veniturile cu care s-au obisnuit alesii natiunii.
Explicatia optiunii a dat-o deja, cu aroganta sa inimitabila, deputatul PSD Culita Tarata cand a recunoscut de la bun început ca si-a trecut firmele pe numele unor apropiati, dar continua sa se ocupe de ele. Exemplul sau a fost probabil urmat si de alti colegi de parlament sau ministri, ceea ce a aruncat Legea conflictului de interese în derizoriu si a transformat declararea averilor într-o formalitate. Alta morala a acestei istorii este ca politica nu poate fi parasita, pentru ca este de fapt sursa bogatiei.
Marea majoritate a parlamentarilor nostri si-au întemeiat activitatea economica pe conexiuni politice care le-au asigurat un tratament preferential. Lista firmelor cu mari datorii la bugetul de stat ar trebui sa fie edificatoare. Nu degeaba varul fratilor Micula, deputatul Catalin Micula, are peste 100.000 de euro în cont. "Fratii" sunt campioni la datorii, pe care le-au acumulat prin alte firme decat cele bine cunoscute. La randul sau, deputatul Tarata este dator regiei padurilor, dupa cum am aflat recent, desi fuseseram asigurati de contrariu. Tot dator a fost gasit si deputatul PSD Dorel-Petru Craciun. Zonele defavorizate au fost la randul lor speculate de oamenii puterii.
La Petrosani s-a îmbogatit deputatul Raj Tunaru (ex-PRM, in prezent membru in grupul parlamentar PSD), care are 320.000 de dolari, 115.000 de euro si 600 de milioane de lei. Ce interes ar avea, deci, parlamentarii si guvernantii sa schimbe sistemul corupt care i-a îmbogatit? Ce nevoie au ei de integrare, care le impune anumite norme de comportament economic? Nici macar reactia electoratului nu are de ce sa-i îngrijoreze. Ultimul sondaj de opinie situeaza PSD pe primul loc al intentiilor de vot, cu 49% din optiuni. La prima vedere, este ciudat ca nimeni nu se scandalizeaza ca averile oamenilor politici au fost cladite pe seama bugetului de asigurari sociale, unde se înregistreaza un deficit urias, pe seama sanatatii, învatamantului, culturii.
Totodata, un sondaj comandat de Transparency International atesta ca romanii stiu ca sunt condusi de politicieni corupti, dar nu mai cred ca aceasta situatie se poate corecta prin procesul democratic. Aceasta este marea pierdere a societatii noastre si demonstreaza, daca mai era nevoie, ca democratia romaneasca a pornit prost de la bun început. Au trecut 13 ani pana la adoptarea unui simulacru de lege a conflictului de interese. Intre timp, în loc sa urmareasca bunastarea natiunii, guvernantii s-au ocupat de propria bunastare. Ce interes mai ai pentru legi si administratia publica, atunci cand esti actionar la 10 societati si presedinte a 6 dintre ele, cum este Iosif Armas, si cand firmele îti asigura sute de mii de euro în cont, terenuri si case de vacanta în SUA si Grecia? Sau cand, ca deputatul PSD Iulian Tocu, detii o firma care organizeaza licitatii si doua posturi de televiziune la Piatra Neamt? Ne întrebam pe buna dreptate cat de impartiale politic sunt atat licitatiile, cat si posturile de televiziune.
Indepartarea cetateanului de politica a fost o tactica aplicata de FSN/PDSR/PSD de la bun început. Ne amintim de dispretul afisat de Ion Iliescu fata de partidele politice, considerate forme perimate de organizare. In timp ce orice forma de manifestare civica era oprimata cu concursul unei parti a populatiei prea usor de manipulat (vezi mineriadele), noua putere acumula bogatii pe seama contribuabilului, folosindu-se de vidul legislativ întretinut deliberat. Acelasi contribuabil apolitic, care se lasa manipulat, iar în final nu mai are încredere în politica. Vestea proasta pentru concetatenii nostri este ca, fara implicarea activa în administrarea cetatii, situatia nu se va remedia. Iar cei care se dezintereseaza de politica si se lasa deconectati de la problemele societatii prin stiri despre violuri si accidente de circulatie si emisiuni de divertisment nu au dreptul sa se planga ca sunt saraci si ca nu au perspective în Romania.
