„Onoarea nereperată” a UDMR

Atât de insistent a vorbit liderul UDMR Kelemen Hunor despre onoare după ce a fost trimis pe tușă de coaliția PSD-PNL, condusă acum și de jure de Marcel Ciolacu, încât, cunoscând parcursul acestei formațiuni cu pretenții grele și moravuri ușoare, nu poți să nu te gândești pe de o parte la Justiție, schița lui Caragiale în care Leanca Văduva cere la tribunal să-i fie „reperată onoarea”, iar pe de altă parte la filmele cu mafioți, în care capii „familiilor” cer respect din partea partenerilor întru ticăloșie. Ce altceva sunt acuzațiile domnului Kelemen Hunor decât reproșuri adresate partenerilor din sistemul mafiot, căruia UDMR i-a fost loial? Nu poți să te implici trup și suflet în „sistemul ticăloșit”, să devii, de pildă, portstindard al apărării SIIJ și al masacrării legilor justiției atât în era Dragnea-Dăncilă, de mână cu Iordache și Tudorel Toader, cât și în mandatul lui Ciucă, cu ministeriatul rușinos al lui Cătălin Predoiu, și să pretinzi că ești un partid onorabil, potrivit standardelor democrației europene. Doar standardele mafiote pot funcționa în acest context.

Într-adevăr, potrivit standardelor mafiote, UDMR a avut „onoare”, adică și-a respectat termenii tranzacțiilor cu PSD și PNL, votând tot ce i s-a cerut, indiferent cât a fost de grețos – dacă ne gândim la învestirea guvernului Dăncilă, de pildă – în schimbul funcțiilor și avantajelor primite. De altfel, noul premier Marcel Ciolacu regretă deschis îndepărtarea UDMR de la guvernare, doar că, după cum i-a explicat doct domnului Kelemen, „așa e în politică”. Trebuie să fim de acord cu domnul Ciolacu: în politica tranzacțională, lipsită de valori și principii, pe care o practică el și partenerii săi, inclusiv UDMR, așa se procedează, iar lăcomia, pe care o acuza Kelemen Hunor la foștii parteneri, este reală, doar că a funcționat și în cazul udmr-iștilor, căci nu de dragul democrației și statului de drept s-au alăturat ei PSD, ci pentru funcții și contracte grase, pe care acum le vor pnl-iștii doar pentru ei. Și le vor pentru că PSD a refuzat să respecte protocolul privind „rotativa” și să le cedeze ministerul transporturilor, unde Sorin Grindeanu nu a isprăvit să-și pună în operă incompetența, fiind apoi nevoit să ostoiască setea de bani și influență a PNL cu profitabilele ministere ale mediului și, respectiv, dezvoltării, din care se înfruptau onorabilii udmr-iști. Totodată, liberalii au supralicitat pentru a obține poziții și influență în Ardeal, unde domnesc lideri profund ostili UDMR, cum ar fi influentul Emil Boc.

Ca să închidem definitiv discuția complet ridicolă despre onoare în triada toxică PSD-PNL-UDMR, trebuie să spunem că onoarea UDMR, în sensul clasic, opus accepțiunii mafiote, a dispărut odată cu plecarea lui Marko Bela din fruntea formațiunii și sosirea lui Kelemen Hunor, care a transformat UDMR într-un partid-balama „fără moral” și „fără prințipuri”, numai bun să se alăture USL, cum a făcut de altfel de la apariția acestei struțocămile politice. Ca să nu mai vorbim de subordonarea sa totală față de corifeul iliberalismului de la Budapesta, Viktor Orbán, de la care Kelemen Hunor a cerut binecuvântare pentru a participa la guvernul format după alegerile din 2020, împreună cu USR.

Nu avem niciun motiv să credem că UDMR s-a schimbat fundamental după ce a fost deconectat de la resursele statului, deși l-am văzut pe Kelemen Hunor participând dezinvolt la congresul USR, partid pe care l-a sabotat cât a putut pe vremea guvernului Cîțu și l-a ironizat când s-a retras de la guvernare după ce Iohannis forțase revocarea miniștrilor USR care deranjau sistemul. Este greu de înțeles, așadar, de ce a fost invitat la congres, chiar dacă ne putem gândi la proiectul USR de a coagula o opoziție de dreapta în perspectiva alegerilor din 2024. O fi oportună tactic reconcilierea cu UDMR, dar este totuși riscant să te aliezi cu un partid care, prin tot ce a promovat în Parlament, sabotând statul de drept și anticorupția, s-a identificat cu mafioții, nicidecum cu reformiștii. Chiar se poate crede că se va dedica acum efortului de a desființa tot ce a „realizat” alături de Dragnea și Ciucă în politică, economie și justiție, așa cum promite noul pol liberal pe care dorește să-l construiască USR? Greu de crezut. Să te amăgești că UDMR va fi un partener loial dacă va primi ce dorește de la un ipotetic guvern fără PSD și PNL, pentru că, nu-i așa, sunt oameni de onoare acolo, este naiv și riscant, iar electoratul reformist, anti-PSD, ar putea privi cu neîncredere o alianță cu foștii parteneri ai USL. Mai degrabă USR ar trebui să se teamă de UDMR chiar și atunci (sau mai ales atunci) când aduce daruri – așa cum ar fi trebuit și troienii să se ferească de greci când le-au lăsat în dar calul troian la porțile cetății. Cine ignoră istoria, după cum știm, riscă să o repete.

De altfel, mutarea UDMR în tabăra opoziției, deocamdată retorică, trebuie înțeleasă ca o mișcare tactică, de amenințare la adresa PSD, iar discursurile sarcastice la adresa PSD rostite de Kelemen Hunor, ca o formă de bravadă adresată propriului electorat și propriului activ, care trebuie să vadă cât de „demn” a devenit dintr-odată liderul UDMR. Nu este exclus nici ca PSD să le acorde premii de consolare foștilor lor parteneri. În calitate de premier, Marcel Ciolacu dispune de multiple posibilități de distribuire a fondurilor și contractelor. Astfel, la întrebarea Leancăi din schița lui Caragiale „și cu onoarea mea nereperată cum rămâne?”, se poate răspunde parafrazând replica lui Iancu Zugravu din final: Las’ că ți-o reperează el, domn’ Marcel. Că doar îți știe prețul. //