De același autor
Sa le luam pe rând. In plina guvernare social-democrata, muncitorii de la ROCAR au intrat în greva foamei pentru ca nu si-au primit salariile de mai multe luni. Dusa de râpa de manageri care au ignorat cerintele pietei, ROCAR are nevoie fie de subventii, fie de privatizare. Fata în fata cu reforma, guvernul actual s-a blocat ca si predecesoarele sale. APAPS, proprietarul de facto al ROCAR, nici nu privatizeaza, nici nu administreaza, presedintele sau, Ovidiu Musetescu, fiind criticat la scena deschisa de premier, dar pastrat în functie.
Anul trecut, primul ministru vizita ROCAR si-i facea promisiuni generoase. Solutia gasita de guvern acum, si anume vanzarea cantinei si a dispensarului întreprinderii pentru a face rost de banii cu care se vor achita restantele salariale, aduce a cârpeala. Actiunea guvernamentala de acest tip a devenit deja emblematica pentru incapacitatea guvernului de a pune în practica un program economic coerent. Acelasi scenariu se repeta si în cazul pretului la energie: în sedinta sa din 3 iulie, guvernul a aprobat cu nonsalanta cresterea pretului gigacaloriei cu 33 la suta, ceea ce va însemna facturi de întretinere de 3,5 milioane pentru un apartament de bloc de trei camere, adica o factura mai mare ca salariul mediu pe economie. Primul ministru nu a parut prea deranjat de faptul ca "asa stim noi sa producem energie", adica la preturi insuportabile pentru populatie.
Reforma sistemului energetic a fost anuntata si promisa, dar ea nu a avut loc. Perdeaua de fum cu care guvernantii au încercat sa mascheze aceasta catastrofa pentru cetatenii de rând a fost un mult trâmbitat program de protectie sociala.
Din ce stim pâna acum, el va cuprinde masuri care s-au luat deja, ca magazinele de tip economat, unele indexari, penibila recorelare a pensiilor si ajutoarele pentru caldura, precum si masuri pentru crearea unor locuri de munca si reducerea somajului! Evident, e vorba de o improvizatie în spatele unei operatiuni de imagine încropite pe fuga. Nici un om serios nu-si poate imagina ca vom avea în doua saptamâni un program economic de creare a locurilor de munca.Or, tocmai de un astfel de program coerent are nevoie România si e logic sa ne întrebam de ce el lipseste.
Raspunsul poate fi dedus chiar din comportamentul guvernului la ultima sa sedinta. Scumpirea energiei era usor de anticipat, deoarece face parte dintr-o schema convenita cu FMI, la fel si cresterea astronomica a facturilor la întretinere. Totusi, guvernul nu a pregatit din timp un plan de protectie sociala bine fundamentat. Nici ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale, Marian Sârbu, nu i-a trecut prin cap sa-l propuna. La prima vedere esti tentat sa conchizi ca Executivul sufera de paralizie decizionala, fiind speriat de masuri radicale.
Mergând mai adânc însa, îti dai seama ca, de fapt, guvernul nici nu vrea sa schimbe ceva. Altfel l-ar fi schimbat macar pe Ministrul Muncii, Marian Sârbu, al carui minister face acum obiectul unor acuzatii de coruptie extrem de grave privind luarea de mita pentru obtinerea unor contracte de lucru în strainatate. Sa mai adaugam ca doi functionari ai Agentiei Ocuparii Fortelor de Munca din judetul Bihor au fost arestati tot pentru coruptie. Daca exista coruptie în minister, ea se desfasoara sub conducerea ministrului, el fiind ori corupt, ori incompetent, pentru ca nu stie cum sa-si organizeze ministerul si sa-si aleaga oamenii.
Ministrul este în tot cazul arogant, pentru ca îi repede pe ziaristii care-l întreaba daca exista coruptie în minister. "Asemenea întrebari nu se pun unui ministru", sustine fostul lider sindical ajuns demnitar si încoltit de presa. Ba se pun. Tot încoltita s-a simtit probabil si Daniela Bartos, ministrul Sanatatii, care a trecut de la o extrema la alta în privinta licitatiilor la care a participat firma Relad, licitatii contestate si de distribuitorii de medicamente si de Institutul de Hematologie. Nu putem intra în detalii tehnice, dar este clar ca ministerul a schimbat criteriile si a raspuns diferit la contestatiile depuse de Relad si de ceilalti distribuitori. Dupa care, probabil pentru a scapa de orice suspiciune, a trimis politia la firma preferata!
Tactica aruncarii pe jos a cartofilor fierbinti a fost însa perfectionata la nivel de partid: primul ministru se distanteaza de ministrii cu probleme, ca si când nu ar fi membri ai cabinetului sau. Aceeasi distantare si în cazul acuzatiilor de coruptie din judete. O parte din ele pot fi interpretate ca reactii ale celor care au pierdut alegerile pentru conducerea organizatiilor locale, dar ceea ce se petrece în judetul Bihor merita o ancheta mai temeinica din partea conducerii centrale a PSD. Numai ca principala preocupare a conducerii de partid si de guvern pare a fi sa nu tulbure apele si sa musamalizeze cât mai repede toate scandalurile care, totusi, izbucnesc.
Combinatia de incapacitate manageriala si coruptie are toate sansele sa duca tara de râpa. Si totusi, potrivit sondajelor, jumatate din români continua sa creada ca au guvernanti capabili, si aceasta pentru ca PSD/PDSR a stiut sa creeze impresia de competenta si eficienta, devenita mai pregnanta din cauza incoerentei guvernarii coalitiei între 1996-2000.
Treptat, însa, iese la iveala faptul ca liantul partidului nu este experienta administrativa dublata de competenta manageriala, ci o retea de interese foarte bine consolidata, mai ales la nivel local. Functionarea acestei retele este mai importanta decat buna administrare a treburilor tarii, de aceea nu are loc nici un fel de ancheta asupra cazurilor de coruptie semnalate în judete si, mai ales, asupra modului în care functioneaza Parchetul. Pe termen scurt, calculul guvernului este destul de usor de ghicit: americanii au nevoie de România din motive strategice si o vor primi probabil în NATO fara sa se uite la amanunte. Ergo: un succes politic fara precedent, care va întari prestigiul partidului. Astfel de calcule pe fondul realitatii noastre de zi cu zi te împing la patetism si cu regret exclami: frumoasa tara, pacat ca-i guvernata.
