Partidul blatiștilor

Este cazul să o spunem de la bun început: un partid de blatiști nu poate fi un partid de luptători și cu atât mai puțin va putea lupta cu partidul cu care a făcut cele mai multe blaturi. În concluzie, PNL, care timp de zece ani a pactizat cu dușmanul de­clarat al liberalismului, și anume cu PSD, nu va pu­tea niciodată deveni, în for­mula sa actuală, un ad­ver­sar redutabil și autentic al acestuia din urmă, oricâte declarații oficiale ar face li­derii PNL. Drept dovadă, Capitala a fost predată la che­ie PSD, la 26 de ani de la devastarea sediului PNL de către minerii domnului Ili­escu, în timpul mineriadei din 13-15 iu­nie, desăvârșind procesul început cu cum­pă­rarea PNL-iștilor de către Dinu Patriciu și continuat, prin marionetele Tăriceanu și Crin Antonescu, cu vânzarea partidului către consorțiul PSD-Dan Voiculescu.

Am recurs la limbajul popular, inspirat din football, unde „blat“ înseamnă vin­de­rea meciurilor către adversar, de regulă prin non-combat. La București, însă, PNL a reușit să-și marcheze și trei autogoluri prin candidaturile succesive ale domnilor Bușoi, Orban și Marian Munteanu. Cine răs­punde astăzi pentru alegerea catas­tro­fală a acestuia din urmă, despre care acum presa și unele personalități care l-au cu­noscut susțin că a semnat un angajament cu Securitatea pe când era student? Doam­na Gorghiu, cumva, care radia în seara când i-a anunțat candidatura? S-ar cu­ve­ni, dar să nu ne așteptăm la gesturi atipice pentru liberali. Lipsa de caracter a con­du­cerii liberale s-a manifestat nu numai în noaptea alegerilor, când cei doi neuroni ai partidului, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, l-au lăsat pe Cătălin Pre­do­iu să deconteze singur un eșec colectiv, ci și în con­fe­rința de presă în care au în­cercat să demonstreze că pierderea alegerilor locale es­te de fapt un rezultat „is­toric“, pentru că PNL s-a clasat cu doar 6% sub sco­rul PSD. Cu alte cuvinte, doar liderii de la București au ratat, în timp ce con­du­cerea centrală ar fi înregistrat un succes major, chiar dacă a pierdut competiția cu un partid decimat de DNA! Doar atât a pu­tut „marele PNL“, cu toate forțele reunite ale PNL și PDL: să piardă.

De ochii lumii, doamna Gorghiu s-a de­cla­rat dezamăgită de rezultatele din Bucu­rești, dar cuvintele ei sunau fals, motiv pen­tru care s-a simțit obligată să le în­tărească a doua zi, când, sprințară și cu zâm­betul pe buze, a spus că este „că­tră­nită“ din cauza eșecului din București și și-a amintit că nu doar Cătălin Predoiu es­te responsabil pentru situația creată, fără a numi totuși și alți coresponsabili. Abia după semnalele de nemulțumire transmise de Cotroceni au încercat liberalii să orga­ni­zeze în pripă un show autocritic, care a oscilat între absurd și penibil: forțați să de­misioneze, liderii organizațiilor de sector din București, care au pierdut pe toată li­nia, au cerut demisia secretarului general al PNL, Ilie Bolojan, deși acesta a fost rea­les primar al municipiului Oradea cu 70% din voturi. Tot astfel au procedat și PDL-iștii lui Vasile Blaga în 2012, când l-au înlă­tu­rat pe Emil Boc de la conducere, după ce fusese reales primar la Cluj, reușind una din­tre puținele victorii electorale la locale ale PDL. Cu alte cuvinte, PNL sau PDL - ace­eași mizerie...

Toate acestea sunt de domeniul trecutului, veți spune, iar acum trebuie să ne gândim la viitor: să salvăm statul de drept de asal­tul pe care-l pregătește PSD, să reec­hi­li­brăm scena politică, să relansăm eco­no­mia, să reformăm administrația, educația, sănătatea etc. Așa este, dar cum să încre­dințezi asemenea sarcini unui partid cu is­toria actualului PNL și, pe deasupra, lipsit de resursele umane, logistice și inte­lec­tuale necesare pentru a prezenta o nouă față electoratului la alegerile parlamentare din toamnă? Parlamentarii PNL votează ală­turi de PSD pentru a modifica Legea educației cum vrea Ecaterina Andronescu sau pentru a-și scăpa de arest colegii cer­cetați de DNA. Plagiatele nu îi preocupă, nici blocarea reformelor din cultură. Nu numai că PNL nu l-a susținut pe fostul ministru Vlad Alexandrescu, înlăturat de establishment-ul PSD-ist, dar PNL-istul Radu F. Alexandru l-a și atacat în mod ab­ject. Pe scurt, PNL nici nu este convins că trebuie să se lupte cu PSD. Este, desigur, nevoie de o nouă echipă la vârful PNL, dar, chiar dacă s-ar retrage tandemul Gor­ghiu-Blaga, nu ar avea cine să le ia locul, în afară de eternii Bușoi și Atanasiu. Cine va crede că, de mâine, Alina Gorghiu, Va­sile Blaga, Teodor Atanasiu sau Cristian Bu­șoi vor fi altceva decât ceea ce au fost pâ­nă ieri și sunt și astăzi? Mai ales că elec­toratul pe care îl vizează PNL este mai so­fisticat decât cel pe care mizează PSD. Oricum, însă, cei doi nu se retrag, ci se aga­ță cu dinții de fotolii, fluturând re­zul­tatul „istoric“ de la locale pe plan na­țio­nal și ignorând intenționat faptul că PSD și aliații săi controlează deja 27 de județe. Triumfalismul penibil a devenit astfel o stra­tegie de supraviețuire pentru liderii unui partid expirat.

Deocamdată, de pe culoarele PNL parvin zgo­motele reglărilor de conturi și luptei pentru putere, iar liniștea asurzitoare de la Cotroceni sugerează că, pe undeva, prin laboratoare mai mult sau mai puțin ocul­te, se gândește un soi de relansare a unei mișcări de centru-dreapta. În acest con­text înfloresc speculațiile, dintre care cea mai insistentă este teoria implantării lui Da­cian Cioloș la conducerea PNL, deși pre­mierul a declarat fără echivoc că nu se va înscrie în partid şi nici nu va participa la ale­geri. Săptămânile următoare vor con­fir­ma - sau infirma - speculațiile privind vii­to­rul PNL. Esența sa de partid al blatului po­litic va fi însă mai greu de schimbat.