Pe când, starea de inteligență?

Grație incompetenței și inconștienței autorităților, aceasta a debutat cu situații generatoare de riscuri majore de sporire a contagiunii cu COVID-19: de la îmbulzeala imposibil de controlat din vama Nădlac, la petrecerile din Herăstrău sau la protestele dubioase din Piața Victoriei, care au aruncat în aer regulile privind distanțarea socială și igiena. Invazia din vamă era ușor de anticipat după ridicarea obligativității carantinei, dar înșiși cei care au luat această decizie, adică membrii Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU), au fost incapabili să-i anticipeze consecințele și să ia măsuri pentru a le preîntâmpina. Au acționat abia după două zile, adică târziu, ceea ce poate fi fatal în condițiile unei pandemii, ca să nu mai spunem că verificarea autoizolării la care se obligă cei reîntorși este iluzorie după haosul inițial. Iar în Piața Victoriei și în Herăstrău forțele de ordine nu au aplicat nicio sancțiune.

Premierul și-a văzut liniștit de weekend până duminică seara, când a convocat, în sfârșit, o ședință a CNSU, după care a încercat să ne convingă, într-o declarație dezlânată și lipsită de substanță, că totul este în ordine și că era firesc ca în primele zile ale stării de alertă să nu se aplice decât mustrări, pentru a le da timp oamenilor să ia cunoștință de restricții – deși restricțiile erau cunoscute tuturor încă din timpul stării de urgență. Belicosul Orban, care, dublat de purtătorul său de cuvânt Ionel Dancă, se lamenta la toate posturile tv că CCR îl împiedică să dea amenzi și să salveze viețile românilor, s-a transformat peste noapte într-un monument de toleranță iresponsabilă, uitând de propriile avertismente privind continuarea riscurilor de contagiune după încetarea stării de urgență și practicând un discurs public menit exclusiv să mascheze incompetența decidenților politici și lipsa de profesionalism a unui aparat guvernamental rezultat din același tip de contraselecție cu care ne-a blagoslovit și PSD. În realitate, acești decidenți și aparatul lor sunt adevărații responsabili atât pentru pierderea posibilității de a impune restricțiile cu ajutorul amenzilor, cât și pentru imposibilitatea de a-i sancționa pe cei care încalcă regulile de distanțare în primele zile ale stării de alertă.

Toți juriștii serioși, în frunte cu fostul președinte CCR Augustin Zegrean, au fost de acord că decizia CCR privind neconstituționalitatea amenzilor era corectă pentru că legea emanată de guvern era „prost scrisă”. Putem critica în mod justificat CCR pentru abuzurile semnalate de altfel și în acest spațiu și sancționate de forurile internaționale relevante, dar în niciun caz pentru că a oprit aplicarea în mod abuziv a unor amenzi stabilite într-un cuantum aberant și lăsate la latitudinea polițiștilor. În aceeași logică, o putem critica pe Renate Weber pentru apărarea în Parlamentul European a schimbărilor legislative dezastruoase ale epocii Dragnea, dar nu atunci când sesizează un abuz incontestabil.

În același mod, guvernul a ignorat avertismentele juriștilor și a înaintat extrem de târziu parlamentului proiectul de lege care reglementa starea de alertă, ceea ce a făcut ca legea să devină operantă cu trei zile mai târziu față de data încetării stării de urgență. Iar faptul că liderul senatorilor PNL, Florin Roman, a propus un amendament în disprețul Constituției pentru a elimina termenul constituțional de trei zile după publicarea în Monitorul Oficial pentru intrarea în vigoare a legii confirmă de fapt modelul de comportament al PNL sub conducerea lui Orban, care poate fi rezumat astfel: facem ce știm și ce vrem, exclusiv cu oamenii noștri, și, dacă iese prost, înjurăm PSD și CCR. Or, a critica PSD și CCR fără temei doar pentru a-ți acoperi propriile greșeli compromite în final exercițiul critic la adresa unui partid cvasi-mafiot și a unei instituții transformate în anexa lui politică. Totodată, un discurs politic construit pe neadevăruri falsifică la rândul lui dezbaterea publică și viciază spațiul public, ceea ce, de altfel, se și întâmplă.

Pe de altă parte, dacă a fost neglijent cu privire la termenele legale și redactarea legilor și ordonanțelor, PNL a știut în schimb să-și asigure, la adăpostul stării de alertă, promovarea clientelei politice, care va putea ocupa fără concurs posturi în administrația de stat. PNL și-a dat liber la numiri pe considerente politice, care vor putea avea oricând consecințe la fel de dezastruoase ca numirea lui Vasile Râmbu la conducerea Spitalului Județean Suceava din ordinul baronului local PNL-ist, Gheorghe Flutur. În afară de liderii Alianței USR-PLUS, Dan Barna și Dacian Cioloș, nimeni nu a sesizat caracterul abuziv al acestor prevederi.

Deocamdată, încurajat de rezultatele relativ bune obținute până acum în contracararea pandemiei, publicul își pune încă speranța în autorități. După ultimele evenimente însă, va fi greu să ignore incompetența guvernamentală sau demagogia discursului menit să acopere această incompetență, demagogie care a degenerat în agresivitate duminică, atunci când Ludovic Orban i-a acuzat pe jurnaliști că îi pun „întrebări deranjante”. Pentru sănătatea noastră și a corpului politic deopotrivă, noi avem nevoie de competență și onestitate, nu de superficialitate și țâfnă. În afară de starea de urgență sau de cea de alertă, am avea de fapt nevoie în spațiul politic și de o stare de inteligență - dar nu știu cine ar fi în stare s-o declare, s-o impună și mai ales să sancționeze abaterile de la regulile ei. //