De același autor
La o săptămână după revocarea Laurei Codruța Kӧvesi din funcția de procuror șef al DNA, lucrurile nu stau mai bine nici pentru președintele Iohannis, care nu a scăpat de presiunea lui Liviu Dragnea, nici pentru statul de drept din România, care va sucomba, dacă PSD „merge până la capăt“ nu numai cu modificările legislative contestate de Comisia de la Veneția, ci și cu planul de a emite o OUG pentru amnistierea și grațierea infractorilor din politică și din afara ei.
După cum era de așteptat, puterea politică a semnalat destul de limpede că nu are de gând să țină cont de recomandările cuprinse în raportul preliminar al Comisiei de la Veneția, mai ales la cele privitoare la independența magistraților, desființarea secției speciale pentru anchetarea procurorilor și judecătorilor, renunțarea la pensionarea anticipată a magistraților sau menținerea rolului președintelui și al CSM în numirea procurorilor de rang înalt. Fie că a răspuns tranșant, cum a făcut Codrin Ștefănescu, fie că a încercat o eschivă, ca Florin Iordache, fie că a vrut să scape de răspundere, ca Tudorel Toader, care dă vina pe parlament, fie că a recurs la jigniri și insulte la adresa membrilor Comisiei de la Veneția, ca președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, puterea a transmis un unic mesaj, și anume că nu va renunța la modificările operate în legile justiției, deși acest lucru ar fi încă posibil, de vreme ce niciuna dintre ele nu a fost încă promulgată. Puterea va prezenta un punct de vedere în toamnă, spun Florin Iordache și Tudorel Toader, care nici nu vor să vorbească despre o revizuire a legilor în cauză. Vocea opoziției a fost atât de slabă, încât aproape nu s-a auzit, PNL fiind măcinat de disensiuni interne, iar președintele s-a limitat la manifestări epistolare - biete frunze de viță menite să acopere goliciunea gândirii strategice și lipsa de curaj a primului bărbat în stat, cum îi place să-și spună.
Va fi știind și domnul Iohannis că scrisoarea sa către parlament, în care le cere aleșilor să țină cont de recomandările Comisiei de la Veneția, nu are nicio șansă să fie luată în seamă, pentru că turmele PSD-ALDE nu ascultă de el, ci de Dragnea. Și, la drept vorbind, ce autoritate morală ar avea președintele să ceară respectarea considerațiilor experților Comisiei, de vreme ce nici el nu a așteptat măcar patru zile publicarea raportului preliminar al acestora înainte s-o revoce pe LCK. Dacă ar fi avut „puțintică răbdare“, ar fi putut cere o necesară clarificare din partea CCR, invocând deja celebra contradicție, semnalată de Comisie, dintre Decizia 358/2018, care îi cerea președintelui să se conformeze solicitării ministrului Justiției în privința revocării procurorului șef al DNA, și o decizie anterioară a Curții, din 2005, care susținea importanța rolului președintelui în numirea și revocarea procurorilor de rang înalt. Desigur, președintele avea de la bun început la dispoziție argumentele necesare pentru o astfel de solicitare, pentru că nu cred că nu i-a spus nimeni de decizia CCR din 2005 sau că, dacă tot a studiat Decizia 358/2018 timp de mai bine de o lună, nu putea invoca și argumentele din opinia divergentă a Liviei Stanciu. Nu argumentele i-au lipsit, așadar, președintelui pentru a deschide o dezbatere publică înainte de a semna un decret cu consecințe nefericite, ci curajul politic. Iar consecințele se simt deja în parchete, unde, după cum semnala procurorul general Augustin Lazăr, „procurorii sunt îngrijorați“. Și cum ar putea să nu fie, de vreme ce președintele a consfințit tacit transformarea lor în „agenți guvernamentali“, acceptând fără obiecții Decizia 358/2018?
Dacă în privința doamnei Kӧvesi președintele nu mai poate face nimic, el s-ar putea totuși manifesta în privința succesorului ei, refuzând să accepte un candidat care nu prezintă garanții de competență și integritate. Este mult mai greu acum, după ce a validat fără să crâcnească Decizia 358/2018, care l-a scos din joc, dar ar putea invoca raportul preliminar al Comisiei de la Veneția pentru a cere măcar acum clarificări din partea CCR, de preferință înainte să se repeadă să-l numească la DIICOT pe penibilul Bănilă, contestat deja masiv de procurorii din subordine.
Pe zi ce trece, președintele devine însă tot mai puțin relevant în lupta pentru apărarea statului de drept. Barbarii care au invadat instituțiile și politica profită de ezitările lui pentru a fi tot mai obraznici, după exemplul lui Tudorel Toader, care dă lecții de drept Ambasadei Germaniei cu privire la reglementarea abuzului în serviciu în... Germania. Probabil că barbarilor nici nu le pasă de el, de vreme ce pregătesc o OUG privind amnistia și grațierea, pentru că Liviu Dragnea se teme că noile coduri penale nu vor ieși în cele din urmă așa cum le-a comandat el și oricum nu vor fi gata la timp, adică înainte de judecarea recursului său. Singurul care poate bloca acest demers rușinos este Klaus Iohannis, prin participarea la ședința de guvern. Nu este deci totul pierdut și mai sunt încă bătălii de dat, dacă are cine să lupte.
Din păcate, România de după revocarea șefei DNA arată ca un câmp de luptă dominat de hoardele barbare, cu câteva focare de rezistență izolate, lipsite de un lider convins și convingător. Cel pe care contau a fugit sau se ascunde. Dincolo de câmpul de bătaie, lumea își vede de treburi și de vacanțe, surdă la profețiile Cassandrei. Vor afla însă curând că ea a avut dreptate și că, în final, Troia, care a refuzat s-o asculte, a căzut.
