De același autor
În loc s-o mazilească pe Dăncilă și să se refugieze la Pro România, pesediștii, abili politicieni, au făcut zid în jurul candidatului lor la prezidențiale și l-au declarat pe Ponta inamicul public nr. 1, exilându-l în irelevanță.
Calculul făcut de Victor Ponta înainte de moțiune s-a dovedit greșit: i-a subevaluat pe dinozaurii din PSD, nu a înțeles jocul politic și a uitat că omul dinozaurilor nu este el, ci Gabriela Firea, pe care, de altfel, Paul Stănescu și Marcel Ciolacu ar fi dorit s-o impună la conducerea partidului chiar la congresul la care s-a înscăunat Viorica Dăncilă. Atunci însă Viorica Vasilica a tras mai bine sforile și s-a victimizat, cerșind lacrimile națiunii pentru umilințele la care a supus-o Liviu Dragnea. Era riscant s-o mazilești tocmai atunci, iar Stănescu, Ciolacu & co. s-au retras tactic. Coana Viorica a înțeles că văicăreala este profitabilă și acum se victimizează din nou, pozând în bastion al feminității asaltat de tot felul de masculi rău voitori. Penibil, primitiv, dar iată că funcționează, dacă judecăm după ușoara creștere înregistrată de premier în sondaje. Mai adăugăm imaginea grotescă a doamnei Dăncilă cu coc pe bicicletă, însoțită de un pluton de bărbați care o urmăresc cu servilism și teamă (poate pentru ca să nu o vadă cumva căzând din șa). Dar dacă Klaus merge pe bicicletă, musai să meargă și Viorica!
Cu toate penibilitățile ei, Viorica se dovedește vicleană și tenace, pe când Victor nu este foarte inteligent. De fapt, el a pierdut cel mai mult din jocul moțiunii de cenzură. Drept dovadă, astăzi nu mai reușește să racoleze pe nimeni din PSD. A învățat doar să se victimizeze și el, precum coana Viorica, pretinzând că dezvăluirile ororilor care ies la iveală la patru ani de la incendiul de la Colectiv ar fi menite să-l intimideze și să-l oblige să voteze guvernul PNL. Penibil și nerușinat față de victimele de la Colectiv, dar definitoriu pentru Ponta, care, în esență, este doar un monument de tupeu. Totodată, strategia pe care a adoptat-o față de învestirea Guvernului Orban este o expresie a capitulării față de PSD: după ce a pledat pentru schimbare înainte de moțiune, domnul Ponta a anunțat că refuză să voteze noul guvern, pentru că este de dreapta. Evident că motivul real este altul, și anume teama că pesediștii îl vor surghiuni definitiv dacă susține un guvern liberal, după ce a contribuit la îndepărtarea lor de la guvernare. În consecință, Victor Ponta a decis să-și toarne cenușă în cap și să o ajute pe Dăncilă să mai stea la Palatul Victoria, ca să-l ierte baronii, care însă își bat joc de el. Iată-l, de pildă, pe Paul Stănescu declarând, „ca om politic și cetățean“, că „acest guvern trebuie învestit“ și iat-o pe doamna Dăncilă renunțând subit la majorarea salariului minim. Se simte mirosul de blat PSD-PNL, care-l lasă din nou în afara jocului pe Victor Ponta. Oricum, el va fi penibil, mai ales dacă Pro România îl va urma, fie și parțial, pe Paul Stănescu, de teamă că, sub conducerea lui Ponta, va intra într-o fundătură, din care nu se știe cum va ieși.
Deja electoratul care a crezut că Victor Ponta oferă o alternativă la PSD începe să înțeleagă că a fost mințit. Este limpede că domnul Ponta chiar nu are forța intelectuală, morală și politică să construiască o alternativă la PSD după modelul social-democrației moderne, ci a încercat doar o cacealma pentru a reveni în fruntea partidului iubit al dinozaurilor întârziați. Degeaba se proclamă salvatorul social-democrației - misiune care trece înaintea stabilității politice a țării în lista sa de priorități. Istoria Pro România riscă să o repete pe cea a altor dizidențe pesediste, ca APR, inventată de Teodor Meleșcanu, și UNPR, inventată de generalul Oprea, ambele scoase pe tușă prin votul democratic al românilor, dar niciodată rupte definitiv de PSD. Astăzi Teodor Meleșcanu, recuperat prin ALDE, se află în fruntea Senatului, după ce l-a trădat și pe Tăriceanu, iar doamna Dăncilă face ochi dulci UNPR. Unii dintre locotenenții ei promit chiar o alianță în viitor cu Pro Romînia, dar fără Victor Ponta. În sfârșit, este interesant de observat că și Tăriceanu i-a întors spatele lui Ponta, reorientându-se hotărât către unica sa variantă de supraviețuire politică: alinierea la PNL.
Prins la mijloc în jocul de interese din PSD, domnul Ponta încearcă să mențină iluzia că Pro România poate face și desface guverne după bunul plac și face promisiuni deșarte, cum ar fi ideea creării unei noi majorități de stânga PSD-Pro România, cu un premier propriu, adică un scenariu care nu rezistă nici la cea mai elementară analiză: nu Ponta sau Dăncilă nominalizează premierul, ci doar președintele, iar Klaus Iohannis nu va nominaliza un premier de la PSD, chiar dacă Guvernul Orban cade la vot. Dacă un ipotetic nou premier cade și el, cu echipa lui, atunci ne îndreptăm spre anticipate, nicidecum spre un guvern PSD-Pro România. În tot acest timp, evident, doamna Dăncilă ar rămâne la Palatul Victoria, cu sprijinul indirect al lui Victor Ponta, doar că nu vom ajunge acolo, probabil, pentru că Stănescu și Orban par să fi bătut palma peste capetele irelevanților Dăncilă și Ponta. Nu cred așadar că PSD îi va oferi lui o cunună de lauri pentru că și-a trădat foștii parteneri din coaliția anti-Dăncilă, ci mai degrabă un șut în dos. Ca orice parvenit, PSD nu se poartă bine cu servitorii. //
