De același autor
formal fara sa fie insusite in fond la nivelul actiunii practice. Saptamana trecuta a demonstrat ca standardele de comportament politic european sunt ignorate fara retineri de actualii nostri guvernanti. In ce tara membra a UE vom gasi oare un ministru de Interne care indeamna la "exces de zel", fie si in slujba cetateanului, sau un prim-ministru care sa se intrebe intr-un discurs public daca nu cumva in tara lui se respecta prea mult drepturile omului? Aceste remarci au fost facute de cei doi demnitari la sedinta de bilant a Ministerului Administratiei si Internelor si au fost sustinute in spiritul lor de discursul presedintelui Ion Iliescu. Va ramane probabil de notorietate si modul in care premierul s-a aratat revoltat ca hotul de masini Radu Bolgiu a fost impuscat in cap de politistii spanioli, in timp ce politistilor romani le-a scapat printre degete. Chiar daca Adrian Nastase a incercat sa faca una din remarcile lui sarcastice neinspirate pentru care probabil va intra in istorie, faptul ca, fie si in mod ironic, problema se poate pune in acesti termeni atesta un deficit de democratie considerabil in gandirea celor care ne conduc. Ca deficitul se transfera la nivele ierarhice inferioare a fost foarte clar chiar in seara discursului, cand toate jurnalele televizate au difuzat cu voluptate stirea impuscarii in cap a unui hot de masini pe teritoriul Romaniei. Iata deci ca si la noi se poate, cand partidul si guvernul dau indicatii pretioase! Lasand la o parte primitivismul reactiei politiei, merita sa amintim ca in aceeasi zi magistratii spanioli au deschis o ancheta in cazul politistilor care au tras in Radu Bolgiu, cum merita sa ne amintim si de procesul politistilor din Los Angeles, filmati cand au batut un infractor. Reactia mediilor de informare americane merita si ea consemnata, caci pana si in tara in care portul armei este garantat prin Constitutie violenta politiei nu este acceptata cu usurinta.
La noi insa ea devine directiva guvernamentala.
Trebuie sa marturisim ca discursurile rostite la bilantul MAI reprezentau o solutie politica facila la problema politica pe care o pun intr-un an electoral temerile populatiei privind cresterea criminalitatii si ineficienta politiei. Pana la urma, deci si aceste declaratii trebuie citite in cheia unei banale operatiuni de imagine, ceea ce nu le face mai putin revoltatoare. Daca siguranta cetateanului ar fi fost obiectivul actualei guvernari, atunci am fi vazut masuri reale pentru diminuarea coruptiei din politie, nu justificarea vilelor ridicate de politisti sau transferul politistilor dovediti corupti de la o sectie la alta. Se pare insa ca, in viziunea guvernului PSD, politia are de fapt alte ratiuni de existenta decat apararea populatiei de raufacatori. In aceeasi saptamana in care se cerea mai multa eficienta in apararea cetateanului, politistii au facut dovada de exces de zel, dar nu in slujba acestuia din urma, ci in slujba puterii. Ei au organizat un adevarat desant la domiciliile semnatarilor unor cereri de acces la informatii publice, privind modul in care Ministerul Justitiei cheltuieste un credit garantat de stat, in valoare de 34 de milioane de euro. Au inmanat citatii si au desfasurat o ancheta ca sa afle daca nu cumva unele dintre cererile de acces la informatiile buclucase nu fusesera semnate "in fals". Actiunea de maxima utilitate publica a avut loc ca urmare a unei plangeri penale inaintate de Ministerul Justitiei, ordonatorul de credit, care a incheiat un contract de numai 15 milioane de euro si ar fi trebuit sa precizeze destinatia celorlalte 19 milioane.
Sa admitem ca Actiunea Populara, formatiunea care a declansat campania de aflare a destinatiei banilor, a umflat numarul cetatenilor interesati de aceasta afacere, desi nimeni nu s-a plans ca i s-ar fi falsificat semnatura. "Falsificatorii" nu obtineau nici un avantaj personal din aceasta presupusa actiune, doar o intensificare a presiunii politice. Problema reala nu este aceasta, ci lipsa de transparenta a autoritatilor cand vine vorba de banii publici. Ministerul nu a pus la dispozitia solicitantilor toate informatiile din contract pe motiv ca ar fi confidentiale. Ca sa evite continuarea presiunilor din partea AP, ministerul a recurs la o actiune de intimidare si diversiune cu ajutorul politiei: muta atentia pe problema irelevanta a catorva semnaturi si da o lectie celor care se arata prea curiosi cu privire la modul in care sunt cheltuiti banii publici. Tabloul oferit de un guvern care se razbuna pe o formatiune de opozitie si cauta sa puna pumnul in gura celor care solicita informatii publice este de rau augur si ar trebui sa le dea de gandit oficialilor europeni, in masura in care acestia chiar gandesc in alti termeni decat cei strict birocratici. Iar noua, celor care cautam sa aparam democratia, statul de drept si libertatile cetatenesti, ar trebui sa ne dea de gandit lipsa de reactie jenanta a opozitiei (UDMR nici nu mai intra in discutie) si a societatii civile, cu exceptia APADOR-CH, la abuzul autoritatilor. Daca din cauza unor marunte calcule si rivalitati politice, liderii Aliantei PNL-PD au fost capabili sa treaca peste un abuz atat de grav, inseamna ca deficitul de gandire democratica marcheaza intreaga noastra clasa politica. Pana la urma, toti politicienii nostri se fac complici la subminarea libertatilor cetatenesti, unii din lipsa de scrupule, altii din inconstienta si miopie politica. Rezultatul este acelasi si nu este bun pentru romani.
