Politica în vremea prostiei

Prin decizia politică unanimă a coaliției de guvernământ România va pierde 2,8 miliarde de euro din PNRR și se va îndatora în continuare peste măsură pentru a plăti pensiile și salariile bugetarilor. Dintr‑un memorandum confidențial apărut în presa online, necontestat de autorități, aflăm că triada toxică PSD-PNL-UDMR (susținută tacit de AUR) își asumă pierderea banilor oferiți de UE pentru investiții în sănătate, educație, infrastructură digitală și de transport pentru că refuză  reformele la care România s-a angajat într-o zodie politică dătătoare de speranță, în mod special reforma pensiilor, care ar fi urmat să impună pentru toți principiul contributivității.  

Deși primim aproape zilnic dovezi de incompetență din partea guvernului, să ne gândim doar la ministrul agriculturii Petre Daea, nu incompetența este resortul pierderilor și stagnării ce vor urma, ci ticăloșia, adică ridicarea intereselor sistemului de tip mafiot deasupra intereselor cetățenilor. Cum am scris în acest spațiu de câteva ori deja, reformele majore din PNRR au fost respinse de fapt din start de actuala putere pentru că înlocuirea unui sistem viciat, menit să mulțumească în mod prioritar o gașcă aflată în poziții de forță, cu un sistem corect, echitabil și sustenabil, a devenit imposibilă pentru actuala clasă politică, care nu poate supraviețui într-un stat cu adevărat democratic. De aceea decizia de a salva sistemul privilegiilor inechitabile este una politică, asumată conștient și fără remușcări de guvernul președintelui Iohannis. Cum corect observa la B1TV senatoarea USR Simona Spătaru, toată coregrafia parlamentară a simulacrului de reformă a pensiilor executată de oștile comandate de Nicu și Marcel a avut drept scop compromiterea unei reforme nedorite: de la depunerea proiectului de lege cu puțin timp înainte de termenul din decembrie la consultanța de la Banca Mondială  angajată după depunerea proiectului, apoi ignorată și înlocuită cu câteva amendamente nesemnificative, care nu schimbă esența sistemului. În final, Senatul a adoptat penibilul proiect; AUR s-a abținut timid și doar USR s-a opus. De altfel, USR a lansat și o campanie de eliminare a pensiilor speciale, iar faptul că televiziunile o ignoră dă măsura aservirii mass-media față de interesele puterii. Atenție maximă primește în schimb bufonul de serviciu, adică ministrul muncii Marius Budăi, care se preface că apără interesele „bunicilor”, dar lucrează în fapt pentru mulțumirea specialilor. Vizitele total inutile la Bruxelles ale membrilor guvernului fac și ele parte din scenariu, căci CE s-a pronunțat deja asupra temelor relevante. 

Ticăloșia guvernanților nu ar avea însă niciun spor fără lipsa de inteligență a celor care îi cred pe ei și pe lacheii lor de la televiziunile penalilor. Contează aici desigur și procentul de peste 40% al analfabeților funcțional, care nu vor înțelege niciodată reformele, un subiect complex, și vor fi tentați să-l creadă pe Marcel Ciolacu atunci când avertizează tenebros că domenii esențiale ca justiția, armata și poliția, se vor goli de „specialiști” dacă se schimbă regimul pensiilor speciale. Istoria recentă infirmă aceste temeri, dacă ne gândim, de pildă, la momentul 2015, când militarii și polițiștii s-au pensionat în masă și nu au pierit nici armata, nici poliția. În schimb, dacă nu se schimbă nimic, numărul „specialilor” care ies la pensie în floarea vârstei și vor încasa pensii astronomice timp de câteva decenii va crește anual, ajungând în timp la un nivel nesustenabil. Acest fenomen vrea să-l stopeze Comisia Europeană prin PNRR, dar din păcate aproape jumătate din cetățenii României nu înțeleg acest lucru și privesc Bruxelles-ul cu ochi răi, căzând orbește în plasa minciunilor vehiculate de politicienii puteri. Cei, nu mulți, care înțeleg totuși că ne îndreptăm spre un dezastru, fie pleacă din țară, fie privesc cu scârbă și refuză să participe la vot – adică nici ei nu sunt excesiv de inteligenți.   

Triumful lipsei de inteligență la nivelul celor guvernați este confirmat de trendul în creștere al curentului anti-UE și anti-Ucraina și de popularitatea încă ridicată a unor partide ca PSD și PNL, în ciuda subordonării justiției, perpetuării regimului de privilegii și inflației demolatoare. De aceea și-au și permis liderii coaliției să încerce să mai salveze câțiva colegi cu procese penale și să dea cale liberă la furt prin ridicarea pragului pentru abuzul în serviciu mai sus chiar de ambițiile lui Liviu Dragnea. I-au blocat presa și Procurorul European anticorupție Laura Codruța Kovesi, dar nu este sigur că vor renunța. Ca să nu mai spunem că susținătorii AUR înțeleg încă și mai puțin, de vreme ce acceptă ca partidul lor să nu se opună activ pensiilor speciale și masacrării statului de drept, substituind unui program de reforme o propagandă naționalistă și suveranistă care ne poate împinge într-un conflict cu vecinii de la Est – căci nici Republica Moldova, nici Ucraina nu vor accepta anexiunile teritoriale cerute de senatoarea lăudată de Kremlin și tolerată de putere.

Judecând deci după intențiile de vot reflectate de recentele sondaje, locul nostru la periferia Europei și regresul economic, educațional și social sunt asigurate. Istoria viitoarelor alegeri nu poate fi însă scrisă de pe acum; cinismul guvernanților și falimentul politicilor lor s-ar putea întoarce împotriva lor. Dar demontarea sistemului ticăloșit care epuizează resursele țării necesită o majoritate reformistă copleșitoare, ca în Republica Moldova. În acest moment, un astfel de rezultat este greu de anticipat. În schimb,  este ușor de înțeles de ce majoritatea fraților noștri de peste Prut nu vor să se unească cu noi și preferă UE. //