De același autor
Dupa aproape un an de zile la Cotroceni, Traian Basescu a facut, in sfârsit, câteva schimbari in mult criticatele servicii. Demersul a produs destul de putina vâlva. Poate si pentru ca pestii cei mari, adica directorii celor doua mari servicii de informatii, SRI si SIE, au ramas in functie, cel putin deocamdata. Schimbati au fost conducatorii SPP, Gabriel Naghi si adjunctul sau, Iulian Crainiceanu, si seful STS, Tudor Tanase. Tot din SPP a fost eliberat generalul Florin Sucata, implicat in scandalul Tigareta II. Schimbarile sunt logice, dar foarte târzii, si ne intrebam de ce i-a trebuit presedintelui un an intreg ca sa penalizeze scurgerile de informatii si imaginea compromisa a SPP, serviciu ai carui ofiteri au fost acuzati de presa nu numai de implicare in afaceri ilegale, ci si de abuzuri si nepotism. Sa ne amintim doar de recentul caz al tinerilor SPP-isti de provincie care l-au agresat si hartuit pe membrul CNA Serban Pretor doar pentru ca Trabant-ul sau mergea prea incet. Nu ne ramâne decât sa speram ca noii diriguitori ai serviciilor vor schimba si proastele obiceiuri ale unor angajati. 
Cine sunt insa cei care alcatuiesc noua garda? SPP va fi condus de generalul Lucian Pahontu, fost sef al jandarmeriei, secondat de Gabriel Cretu, fost sef al gruparii speciale de protectie si interventie Acvila, din cadrul MAI. Director al STS va fi tânarul general de 41 de ani Marcel Opris, iar adjunctul sau tot un ofiter tânar, colonelul Ionel Vasilca, de 39 de ani. In plus, generalul de aviatie Constantin Croitoru il inlocuieste in fruntea Directiei de Informatii a Armatei pe Sergiu Medar, promovat la Cotroceni, iar generalul Francisc Radici preia conducerea Directiei de Contrainformatii a Armatei. Presedintele a accentuat tineretea noilor numiti, probabil pentru a ne convinge ca in servicii se produce cu adevarat o schimbare de generatie si de mentalitati; ca sunt promovati oameni tineri, fara legaturi cu fosta Securitate, compatibili cu cerintele NATO. Asa o fi, dar un grad de scepticism trebuie sa pastram, macar daca ne gândim ca in institutiile care formeaza ofiteri de informatii sau de jandarmi au predat si poate mai predau destule “cadre” de tip vechi. Pe de alta parte, nimeni nu va crede ca lucrurile se schimba cu adevarat in domeniul atât de putin cunoscut si inteles al serviciilor, atâta vreme cât Radu Timofte si Gheorghe Fulga vor ramâne in functie. Schimbarea lor nu se face insa deocamdata pentru ca presupune rezolvarea unor ecuatii politice extrem de complicate. Cum numirile trebuie sa respecte algoritmul politic, ele nu pot fi facute decât la pachet: trebuie, asadar, gasiti doi candidati care sa fie agreati atât de premierul Tariceanu, cât si de presedintele Traian Basescu. Altfel nu vor fi validati de CSAT si de parlament. Daca, sa spunem, PNL l-ar dori la SIE pe Catalin Harnagea (dupa unele surse, apropiat al lui Dinu Patriciu), cum scrie presa, ei ar avea nevoie de acordul lui Traian Basescu, presedintele CSAT, for care numeste directorul SIE. Traian Basescu ar avea nevoie de garantii din partea liberalilor ca propriul sau candidat la conducerea SRI ar urma sa fie votat de parlament. Un astfel de vot de investitura este aproape imposibil: presedintele are prea multi adversari in propria tabara - PC si o parte din PNL - pentru a-si putea impune favoritul. Iar Radu Timofte are prea multi prieteni, cel putin in PSD, partid din care provine, si prea multe dosare in custodie, ca sa nu mobilizeze un numar considerabil de voturi impotriva unui succesor. Cert este ca presedintele Traian Basescu nu poate fi sigur de succes, asa ca, pâna la o eventuala rezolvare a acestei ecuatii complicate, a recurs la infiintarea Comunitatii Nationale de Informatii, in cadrul careia serviciile intra in competitie si nu-si mai pot face jocurile subterane ca pâna acum, ascunzând si manipulând informatiile. Tot saptamâna trecuta Traian Basescu a numit si un sef al Oficiului pentru Informatii al CNI in persoana lui Daniel Moldoveanu, fost consilier la comisia parlamentara pentru controlul SIE. Adjunctii sai vor fi doi colonei, din partea SRI si, respectiv, SIE. Nu este exclus ca rolul domnilor Timofte si Fulga sa fie considerabil redus in urma acestor numiri.
Nu este deci greu de inteles de ce crearea CNI a generat atât de multe reactii negative. In cuvintele lui Ioan Talpes insusi, serviciilor nu le convine aceasta competitie. Nici politicienii nu iubesc CNI, am putea adauga. Premierul Tariceanu a tinut sa sugereze ca CNI ar trebui condusa de un civil si sa apartina tuturor. El nu a putut disimula o anumita iritare fata de influenta presedintelui asupra serviciilor. Numirea istoricului Marius Oprea ca reprezentant al primului ministru in CNI, perfect justificata moral si profesional, este, din punct de vedere strict politic, un gest de fronda fata de presedintele Basescu: domnul Oprea a fost consilierul presedintelui Emil Constantinescu, cel care si-a facut din Traian Basescu o tinta a atacurilor recente, si un apropiat al lui Mugur Ciuvica, a carui ostilitate fata de presedinte este bine cunoscuta. Teoretic, si competitia politica ar trebui sa ne bucure, caci ne da posibilitatea sa aflam daca lucrurile nu merg in directia dorita. Cu conditia, evident, sa nu fim manipulati de unii sau de altii. Or, când politica si serviciile interactioneaza, adevarul se pierde in perdele de fum. Atâta lucru am invatat si noi in 16 ani de tranzitie.
