De același autor
faptele odioase ale unor ofiteri, a fost nevoit, împreuna cu ministrul de Interne, Ioan Rus, sa dispuna demiteri spectaculoase la inspectoratele de politie din Craiova, Braila, Iasi, Buzau si Ialomita. Cea mai scandaloasa situatie era, desigur, cea de la politia judetului Ialomita, unde trei ofiteri de politie au obligat doua tinere sa participe la orgii sexuale. Nu mai putin revoltatoare este si situatia de la Craiova, unde seful politiei rutiere a participat, împreuna cu judecatorul Marin Covei de la Curtea de Apel, la recrutarea unor martori mincinosi care urmau sa declare ca nu fiul judecatorului s-ar fi aflat la volan în momentul producerii unui grav accident auto, desi toata lumea stia cine era vinovatul. Nici la Braila lucrurile nu stau cu mult mai bine: seful politiei rutiere dispunea eliberarea de permise de conducere unor analfabeti care nici nu locuiau în judet. La Buzau, orice strain dubios si cu dare de mâna putea obtine permis de sedere, iar la Iasi, orice infractor putea primi de la politie un pasaport fals pe numele unui cetatean cinstit. Demiterile anuntate cu mare tam-tam miercuri ar putea fi percepute de persoanele mai impresionabile drept începutul unei operatiuni de epurare a coruptilor din politie. Desi binevenite, ele nu rezolva nici pe departe problemele de fond. Adevarul este ca aceste probleme sunt atât de profunde si atât de solid legate de alte deficiente ale aparatului administrativ, încât numai un cutremur ar putea demola esafodajul coruptiei si criminalitatii organizate, construit cu grija si mari complicitati de-a lungul anilor. Sa luam cazul politistilor ialomiteni, semnalat de presa de ceva vreme, dar ignorat pâna acum de mai-marii politiei. Dupa destituirea celor trei si a superiorilor lor, mai multe tinere din judet au început sa le povesteasca ziaristilor ca violul reclamat de colegele lor de generatie nu era un caz singular si ca politistii erau implicati chiar în recrutarea fetelor pentru prostitutie organizata, nu doar accidentala. Tot ziaristii au aflat ca în Italia se afla multe prostituate provenite chiar din Ialomita, ceea ce ar putea sugera ca preocuparea politistilor din zona pentru sexul frumos nu tinea doar de satisfacerea poftelor personale, ci de o retea organizata a traficului de persoane. Chiar daca nu avem suficiente probe în acest sens, este clar pentru oricine ca traficul cu prostituate din România si Moldova, ca si cel cu cersetori, nu se poate desfasura fara complicitatea politiei. Cum nici traficul de droguri, care a început sa faca ravagii si la noi, nu se desfasoara nicaieri fara înalte complicitati în politie. Capturile cu care se lauda la televiziune politia de frontiera sunt un biet mizilic fata de marile transporturi care reusesc sa depaseasca frontierele României. De fapt, destituirile de saptamâna trecuta nu fac decât sa completeze tabloul unei politii minate de coruptie, pentru care siguranta cetateanului este ultima preocupare, dupa cum toti simtim pe pielea noastra.
Daca guvernul este cu adevarat hotarât sa stârpeasca faradelegile din politie, va trebui sa aiba curajul unor operatiuni de mare anvergura. Nu avem însa nici un temei sa credem ca-l va avea.
În primul rând pentru ca a actionat întotdeauna târziu si doar punctual. În fond, Ioan Rus este ministru de Interne de peste trei ani, astfel încât toate ilegalitatile care au provocat ultimul val de destituiri s-au comis în timpul mandatului sau. Este legitim sa ne întrebam asadar: daca 2004 nu ar fi fost an electoral, oare ar fi dat dovada de atâta zel corpul de control al Ministerului de Interne? Ce l-a împiedicat sa înceapa epurarea ofiterilor de politie corupti si complici cu criminalitatea organizata mai demult, în loc sa-i lase sa-si sporeasca averile murdare si sa-si consolideze puterea obtinuta cu mijloace oculte?
Un raspuns posibil este ca nici acest guvern nu a fost niciodata preocupat de reforme structurale în vreunul din domeniile pe care le administreaza. Imaginea conteaza, nu substanta. Tot atât de adevarat este ca tulburarea status quo-ului din politie prezinta riscuri. Politia, ca si justitia, functioneaza în regim de casta, chiar de organizatie secreta, si nu se lasa atacata. Fiecare politist demis sau arestat are deasupra lui un sef care ori a stiut de neregulile din subordine, ori a participat si el la ele. Iar seful are si el un sef, croit pe acelasi calapod. În plus, politistii detin destule informatii compromitatoare despre oamenii politici, astfel încât este destul de greu de atacat de catre acestia din urma, daca nu sunt ireprosabili. Si ce om politic român este fara repros?
În fond, toate relele pleaca de la aceasta complicitate întru coruptie si faradelege între politie, justitie si politicieni. Aceeasi complicitate care explica poate de ce atâtia ani de zile combaterea coruptiei nu a fost decât un slogan si probabil asa va ramâne multa vreme.
