Porcii și destinul impotenței naționale

Aspectul cel mai remarcabil al ultimelor două săptămâni nu este nicidecum suita de gafe ale premierului Viorica Dăncilă, ci faptul că ea mai este încă în funcție, că națiunea o tolerează și se amuză pe seama ei, că ne-am obișnuit atât cu incompetența guvernanților, cât și cu corupția. Încurajați de televiziunile penalilor, mulți români acceptă ambele fenomene, atâta vreme cât primesc și ei ceva din banul public, fără să le pese că, de fapt, consumă banii munciți de alții. Și foarte mulți, de fapt, nici nu sesizează gafele Coanei Viorica, pentru că sunt ei înșiși ignoranți. Statisticile nu ne scot pe primul loc nici în clasamentele universitare internaționale, nici la procentul de populație cu studii superioare, nici la consumul de carte, probabil cel mai scăzut din UE.

Ingredientul esențial din amestecul toxic care trage România spre periferia Europei nu este însă imensa toleranță a poporului pentru prostia la nivel înalt, ci amoralitatea din spațiul public, disprețul pentru valori și principii morale, care generează nu numai toleranța pentru corupție, ci și lipsa de interes pentru evenimentele istorice care au produs o imensă suferință umană. Așa am ajuns în situația de neimaginat în țările civilizate în care un ministru care a echivalat sacrificarea porcilor infestați cu febră porcină cu exterminarea evreilor la Auschwitz mai este încă în funcție și s-a ales doar cu o mustrare din partea șefului său de partid, nemulțumit de modul în care s-a exprimat. Și uite așa, după niște scuze bălmăjite și nesincere, Petre Daea a rămas în guvernul condus de inconștienta Dăncilă, cea care privea cu drag cum o fetiță făcea tumbe pe asfalt ca s-o amuze la Sărbătoarea Lalelelor. Partidul nu a fost deranjat, pentru că are alte criterii, toate subsumate asigurării puterii și acaparării avuției naționale pe orice căi, cu impunitate. Nesimțirea PSD-istă nu are limite, dar nici nu deranjează prea multă lume – doar câțiva intelectuali și jurnaliști și câteva organizații civice. Dar nu toate, căci, iată, de la Fundația Friedrich Ebert a grăit activista de extremă stângă Victoria Stoiciu, întrebându-se pe Facebook, à propos de gafa lui Daea, de ce nu înțelege lumea că și animalele suferă. Postarea a fost ștearsă ulterior, dar oroarea a rămas. În general, însă, reacția societății românești nu a fost pe măsura ororii debitate de Petre Daea despre Holocaust. De fapt, dacă ne uităm bine, despre moralitate nu se vorbește prea mult în spațiul public, deși costurile acestei omisiuni sunt usturătoare.

Tot deteriorarea intelectuală și morală a „elitei“ PSD a generat și ultima zicere a ministrului de Interne Carmen Dan, concurentă a Vioricăi Dăncilă întru prostie și supușenie față de Liviu Dragnea. Aflând și ea despre recenta tragedie din Grecia, Madame Dan, într-un neașteptat moment de inspirație filozofică, s-a apucat să scrie pe Facebook că orice om are un destin pe care nu-l poate evita. Așadar, dacă le-a fost scris grecilor din Mati să moară arși, asta e! Norocul grecilor este că premierul lor, Alexis Tsipras, deși este tot un politician de stânga, gândește altfel și a declarat că își asumă toată responsabilitatea politică pentru tragedia prin care au trecut compatrioții săi. El a amintit de toleranța criminală față de ignorarea reglementărilor legale privind distanța dintre case și păduri și asigurarea căilor de acces pentru pompieri și ambulanțe. Responsabilitatea față de cei guvernați este însă un concept străin pentru PSD, care, confruntat cu câte un dezastru natural, împarte banii publici pe criterii politice și nu face nimic pentru înlăturarea cauzelor. Ba mai modifică și legislația ca să scape cei responsabili, cum se va întâmpla cel mai probabil în cazul dezastrului de la clubul Colectiv. Comparând disprețul lui Carmen Dan față de noțiunea de responsabilitate a demnitarului public cu reacția corectă, fie și tardivă, a premierului Greciei, ne dăm seama de hăul care se deschide între standardele gândirii și practicii politice europene și cele care funcționează în România.

Puțini s-au obosit să analizeze implicațiile profunde ale atitudinii afișate de Carmen Dan. Ca întotdeauna, prostiile ei au stârnit mai mult ironii. Doar că una este să spună prostii secretara unei școli din Videle și alta să lași Ministerul de Interne pe mâna unei nulități. Recentele ieșiri în decor ale miniștrilor Dan și Daea și ale premierului Dăncilă nu sunt simple gafe, ci indicii ale unei superficialități periculoase și ale unei nonșalante iresponsabilități. Girând neabătut aceste personaje catastrofale, PSD a ridicat cinismul la rangul de principiu fundamental.

Cum spuneam, prin toleranța față de incompetență, amoralitate și cinism, România se dovedește cu adevărat altfel decât națiunile europene civilizate. Acest nedorit „excepționalism“ este întărit și de precaritatea opoziției politice și civice față de caracatița PSD. De fapt, europenii ne disprețuiesc într-atât încât nici nu ne iau în serios. Doar așa se poate înțelege de ce confundarea orașelor Podgorica și Pristina nu a declanșat un scandal diplomatic. Mai grav este însă că noi înșine ne-am resemnat în fața perspectivei unei dominații pe termen lung a „ciumei roșii“. Manifestată prin lipsa de lideri, idei și strategii de natură să împiedice alunecarea către un regim democratic doar cu numele, impotența națională riscă să se transforme în destin. Iar cu destinul nu te pui, ci îl lași să te nimicească, cum înțelept ne învață Sibila din Teleorman.