De același autor
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a vazut si auzit multe in decursul celor peste 50 de ani de existenta. Niciodata insa nu s-a auzit la Strasbourg un discurs al presedintelui Romaniei care sa merite comentat. Cine ar fi putut defini pana anul trecut o politica externa a tarii noastre altfel decat in clisee? Singura iesire dintr-o retorica insipida si lipsita de continut s-a inregistrat pe vremea presedintelui Constantinescu, atunci cand Romania a sprijinit campania militara americano-europeana din Kosovo si a fost invitata la negocierile de aderare la Uniunea Europeana. In rest, cine ar putea sa spuna astazi in ce a constat politica guvernelor anterioare ale Romaniei fata de Republica Moldova? Niciodata aceasta politica nu a fost evaluata dintr-o perspectiva strategica, pragmatica.
Iata insa ca, la 25 ianuarie, Traian Basescu rosteste la Strasbourg, in cadrul Adunarii Parlamentare, primul discurs consistent de politica regionala al unui sef de stat roman, discurs care depaseste faza unor enunturi si formuleaza angajamente politice.
Nu vrem sa spunem ca este un discurs perfect. Poate ca unele aspecte nu sunt suficient fundamentate, iar altele ridica unele semne de intrebare. In privinta reformelor din Serbia si Muntenegru, de pilda, ne intrebam cat de mult s-a preocupat Romania pana acum de ceea ce se intampla in fosta Iugoslavie pentru a se exprima asupra acestui subiect. Nu am vazut nici un semn de politica activa in aceasta directie, nici un trafic intens de diplomati intre Bucuresti si Belgrad. Planul avansat de presedintele Basescu pentru Kosovo nu a devenit inca un document international. Si apoi, sigur ca este laudabil sa ne preocupe securitatea zonei dintre Prut si Balcanii Occidentali si sa militam pentru integrarea ei in Uniunea Europeana, dar poate ca ar merita sa tinem cont de faptul ca Romania insasi nu este inca membra de facto a UE si ca mai are destule de facut pana la atingerea standardelor europene. Este greu sa sponsorizezi un candidat la UE cand tu insuti nu te-ai integrat decat pe hartie.
Cu toate acestea, discursul presedintelui Basescu la Strasbourg contureaza o pozitie romaneasca distincta pe plan european. In plus, dovedeste ca aceasta pozitie, definita inca de la inceputul mandatului lui Traian Basescu, a fost mentinuta si dezvoltata. Consecventa nu a fost pana acum o calitate romaneasca.
Regasim, asadar, in discursul presedintelui toate elementele pe care le cunosteam legate de importanta strategica a Marii Negre si de parteneriatul cu Republica Moldova. Mai constatam insa si prezenta unor accente noi in pozitia fata de minoritati si fata de romanii din afara granitelor. Este evident ca seful statului a incercat sa reorienteze preocuparile parlamentarilor europeni spre situatia romanilor din Ucraina, Serbia si Transnistria, pentru a contrabalansa obsesia forurilor europene cu privire la situatia minoritatilor din Romania, in special a maghiarilor care militeaza pentru autonomie culturala. Cum maghiarii au un lobby international foarte eficient, ei obtin intotdeauna sprijinul dorit. Romanii din Ucraina, Serbia si Transnistria nu au lobby si, in consecinta, nu se bucura aproape niciodata de sprijinul nimanui, desi situatia lor, din punct de vedere al drepturilor culturale, este mult mai putin conforma cu standardele europene decat a maghiarilor din Romania. Macar cu aceasta comparatie UDMR ar trebui sa fie de acord. Invocand inchiderea scolilor romanesti din Transnistria si situatia detinutilor romani de la Tiraspol, precum si lipsa de drepturi a romanilor din Ucraina si Serbia, Traian Basescu a incercat sa corecteze dezechilibrul creat in perceptia europeana. Succesul nu este garantat, dar demersul trebuia facut.
In alta ordine de idei, Romania si-a reafirmat la Strasbourg angajamentul fata de asigurarea securitatii si stabilitatii regionale prin promovarea cauzei integrarii Republicii Moldova in UE. Viziunea pragmatica a presedintelui porneste evident de la faptul ca Moldova nu poate fi lasata sa se transforme intr-o enclava a unor interese mafiote din spatiul sovietic, asa cum s-a intamplat cu Transnistria. Acest spatiu trebuie transformat dupa regulile europene, pentru a nu crea probleme de securitate nici Romaniei, nici Ucrainei. Este vorba de fapt de scoaterea Chisinaului din sfera de influenta ruseasca si aducerea sa in sfera de influenta occidentala. Va mai trece probabil multa vreme pana cand Europa va intelege si ea acest imperativ strategic, pe care americanii il cunosc deja.
Noua politica fata de Republica Moldova reprezinta astfel punctul forte al discursului lui Traian Basescu la Strasbourg - un discurs care nu s-a bucurat de o analiza pertinenta in presa. A fost mai usor pentru ziaristi sa sesizeze cateva amanunte de un spectaculos facil si sa-l arate pe presedinte cu degetul pentru ca nu vorbeste limba franceza. Va garantez ca marea majoritate a ziaristilor romani nu vorbesc nici ei limba lui Voltaire. UDMR a fost deranjata de remarcele privitoare la modelul romanesc de garantare a drepturilor minoritatilor, desi formularea folosita de presedinte nu avea nimic ofensator - strica doar un esafodaj de argumente pe care liderii UDMR il construisera in afara granitelor.
In sfarsit, nu ne ramane decat sa constatam ca un presedinte despre care se credea ca este complet incompetent in politica internationala se afirma cu consecventa, chiar daca si cu imperfectiuni, exact in acest domeniu. Dintr-o data, politica externa devine un domeniu viu si interesant - un adevarat subiect de interes public. Adica exact ceea ce trebuie sa fie.
