De același autor
Unii, ca Ion Iliescu, din motive ideologice. Altii din motive practice: ani de zile, intreprinderile de stat au oferit pentru PDSR/PSD o masa de muncitori, indoctrinata si speriata de "patroni", deci usor de manevrat in alegeri, si posibilitatea de a obtine bani pentru partid din fondurile publice. Mecanismul era simplu: intreprinderea de stat primea bani de la guvern pentru "redresare" si "retehnologizare"; apoi o parte din bani dispareau in conturile fundatiilor care sprijineau partidul. Sub conducerea PDSR-istului Emil Dima, Fondul Proprietatii de Stat nu a privatizat aproape nimic, ramanand in memoria colectiva poate doar prin vanzarea Hotelului Inter-Continental catre fratii Paunescu, desi exista si o oferta din partea companiei Mariott. Guvernarea coalitiei dintre 1996-2000 nu a fost poate atat de reformista cat se asteptau unii dintre noi, dar a declansat procesul privatizarii in mod serios, mai ales dupa aparitia pe ecran a lui Radu Sarbu. Nu o fi fost el usa de biserica, dar bilantul sau in materie de privatizari nu a fost egalat. Pana si privatizarea SIDEX, pe care si-o trece in cont guvernul Nastase, a fost demarata inainte de 2000. Radu Sarbu a platit insa cu cariera politica aceasta indrazneala, devenind cel mai hulit dintre pamanteni. Opozitia PDSR-ista si acea presa care i-a fost fidela intotdeauna au "descoperit" nenumarate privatizari "frauduloase" care nu au fost apoi confirmate ca atare de justitie.În campania electorala, PDSR/PSD a facut uz copios de "scandalurile" privatizarii si a promis ca nu va face decat privatizari fara repros. Rostul acestei sumare schite istorice este de a pune in evidenta mai bine caracterul scandalos al privatizarii SNTR perfectata de curand de APAPS. Societatea, care acopera un sfert din piata romaneasca, a fost vanduta la pretul derizoriu de 2,1 milioane de dolari unui consortiu dubios. Or numai unul din terenurile aflate in patrimoniul SNTR valora 13 milioane de euro, ca sa nu mai punem la socoteala restul dotarilor care, in sine, valorau mai mult decat s-a obtinut pe actiuni. In plus, societatea a fost iertata de o mare parte din datorii, recent fiindu-i sterse debite la buget in valoare de 122 milioane de dolari. Era deci o afacere foarte valoroasa. Si in cazul SNTR istoria recenta spune multe, poate chiar totul, despre cum intelege guvernul Nastase privatizarea.
Sub ministeriatul taranistului Ioan Muresan, SNTR a fost vanduta pentru 40 de milioane de dolari omului de afaceri Ioan Niculaie. Acesta isi asuma si datoriile de 55 de milioane. Privatizarea este insa anulata din motive de procedura in urma unei contestatii. Ioan Niculaie primeste insa din nou 53% din actiuni de la succesorul lui Muresan, PSD-istul Ilie Sarbu, doar pentru cele 10 milioane de dolari pe care le platise initial ca prima transa. Deci o ia inapoi fara sa mai dea nici un ban. La 1 aprilie 2003, statul redevine actionar majoritar printr-o majorare de capital, iarta firma de datorii, iar in ianuarie 2004 pachetul majoritar este cumparat de consortiul Tobacco 2003/UE cu 1,6 milioane de euro. Valoarea totala a tranzactiei, incluzand plata unor datorii restante si investitiile, se ridica la circa 12 milioane de euro. Diferenta aiuritoare dintre cele 40 milioane de dolari obtinute de Ioan Muresan pentru stat si cele 1,6 milioane de euro obtinute de Ovidiu Musetescu permite masurarea obiectiva a diferentei de coruptie dintre o guvernare si cealalta.
Este limpede ca tot ping-pongul facut de APAPS cu Ioan Niculaie a avut drept scop reducerea pretului platit pe actiuni si trecerea datoriilor SNTR in contul contribuabilului roman. In cele din urma, Ioan Niculaie a primit practic SNTR cadou, curatata de debite. Nu va lasati inselati de numele noului proprietar; este vorba de fapt tot de o firma a lui Ioan Niculaie. Nu stim de ce merita acest om de afaceri un tratament privilegiat din partea APAPS, dar putem vedea ca privatizarea SNTR nu s-a facut in interesul public, ci al unor persoane private. Pentru 40 milioane de dolari, tot asa s-a intamplat si cu ALRO Slatina, iar CS Resita a trebuit si el luat din mainile americanilor cu mare tam-tam pentru a fi redistribuit amicilor PSD. Cu alte cuvinte, privatizarea a fost privatizata, iar datoria firmei private a fost nationalizata.
Desi opozitia a cerut PNA sa se sesizeze in cazul SNTR, procurorii lui Ioan Amarie s-au facut ca nu aud. Il ancheteaza in schimb pe Ioan Muresan. Aproape nici o televiziune nu s-a obosit sa faca o comparatie intre privatizarea initiala a SNTR si cea incheiata acum doua saptamani, iar televiziunea publica, finantata din taxele noastre, l-a invitat doar pe Ovidiu Musetescu sa raspunda unor intrebari superficiale referitoare la scandaloasa tranzactie. Raspunsurile au fost neconcludente si chiar false in privinta terenului din Baneasa. Nimeni de la televiziunea pe care o finantam nu s-a obosit sa faca o ancheta independenta.
Cu o asemenea televiziune publica, pentru care nici SNTR si nici Dracula Park nu reprezinta subiecte de investigatie si dezbatere publica, nu ne miram ca PSD se bucura de 48% din intentiile de vot ale electoratului, care gandeste probabil ca toti oamenii politici sunt la fel de ticalosi. In concluzie, nu numai capacitatea televiziunii de a manipula este uriasa, ci si disponibilitatea romanilor de a se lasa manipulati. Pentru linistea lor.
