De același autor
Dacă România a ajuns în situația economică dificilă de astăzi și românii sunt cocoșați de creșterea prețurilor, aceasta se datorează faptului că, din 2016, de când a început epoca Dragnea, care de fapt continuă sub Marcel Ciolacu, PSD insistă în mod diabolic să-și impună obsesiile întregii țări, indiferent de prețul pe care țara îl plătește, iar obsesia sa fundamentală este că el are un drept moral asupra banilor câștigați sau administrați privat, care ar trebui de fapt redistribuiți clientelei și folosiți pentru a rezolva problemele pe care propria guvernare le creează. Când Comisia Europeană ridică din sprânceană sau cetățenii și presa se revoltă și fac scandal, pesediștii fac un pas înapoi, dezmint ipocrit, doar pentru a reveni cu aceleași măsuri păguboase pentru cetățean, pe care încearcă să le introducă pe sub mână. Nu reușesc, dar nici nu renunță.
Cel mai elocvent exemplu în acest sens este bătălia pentru acapararea Pilonului II de pensii, pe care o duc neîntrerupt guvernele pesediste. Guvernul Ciolacu nu face excepție, dacă ne gândim la acel amendament venit parcă din neant cu prilejul asumării răspunderii pentru legile „austerității”, urmat de piruetele din ultimele săptămâni privind intenția Guvernului de a impozita suplimentar pensiile private, ca și când ar fi pensii speciale, și de a proroga până în 2026 creșterea contribuției la Pilonul II de la 3,75% la 4,75%, cum cere legea. Nu avem nicio garanție că răzgândirea cea mai recentă a ministrului de Finanțe Boloș va fi și ultima, având în vedere că, în grota pesedistă, ideea supraviețuiește, alături de alt copil malformat al gândirii PSD, creșterea fiscalității.
Astfel, periodic, PSD reia tema trecerii la impozitul progresiv și a măririi tuturor impozitelor și taxelor. „Taxa pe stâlp” din vremea lui Ponta este din aceeași familie cu taxa de 2% pe cifra de afaceri introdusă de Ciolacu și cu preconizata creștere de până la 500% a taxelor locale, dar și cu proiectul pesedist de a interzice înființarea de microîntreprinderi de către cei care au rude apropiate care posedă deja o microîntreprindere. Ura față de economia de piață nu cunoaște limite la PSD. Din ea izvorăște și aberația legislativă pe care o pregătește în Parlament pentru a interzice înființarea farmaciilor la mai puțin de 500 de metri una de cealaltă.
Alt derivat pervers al obsesiei inițiale privind banii altora o reprezintă evaziunea fiscală și slaba colectare, tolerate atât de conștiincios de guvernele pesediste încât a apărut suspiciunea că privilegiații puterii beneficiază ei înșiși de pe urma ei. Cu alte cuvinte, banii destinați serviciilor publice (sănătate, educație, ordine publică) trebuie să fie și ei deturnați spre buzunarele PSD & co. Altfel, ar trebui să credem că ANAF ar fi o adunătură de ageamii, dar știm că nu sunt și mai știm și că au fost răsplătiți cu o mărire de salariu oferită discreționar de ministrul Boloș și de premierul Ciolacu și necondiționată de performanță. Nici angajaților caselor de pensii sau ai caselor de asigurări de sănătate nu li s-a cerut performanță în schimbul măririlor acordate recent; doar profesorilor le-a cerut premierul Ciolacu performanță pentru a justifica faptul că nu vor primi în ianuarie decât o treime din mărirea de 40% promisă cu prilejul încheierii grevei cadrelor didactice. Legea salarizării, promisă tot atunci, nici nu a fost redactată, pentru a nu limita cumva puterea PSD de a dispune de resurse.
Cei care au unele informații despre funcționarea guvernului explică toate aceste inconsecvențe prin practica introdusă din vremea lui Dragnea de a prezenta în ședințele de guvern ordonanțe ce nu ar fi redactate de experții din ministere, ci de consilierii de taină ai PSD. Afirmațiile par credibile, având în vedere nulitatea absolută în materie de cunoștințe economice a liderilor PSD – Dragnea, Tudose sau Ciolacu – și a falsului penelist de la finanțe, Marcel Boloș. Printre economiștii pe care se încăpățânează să-i asculte PSD, s-ar număra Liviu Voinea, citat recent de Constantin Rudnițchi cu aprecieri alarmiste privitoare la efectele „dezastruoase” ale pensiilor private (Pilonul II). Iar de când tot ne vorbește Cristian Socol, alt „darling” al PSD, de creșterea prin consum, sinonimă cu mărirea fără noimă a veniturilor bugetarilor, ne-a scăzut puterea de cumpărare până la nivelul care explică popularitatea Dianei Șoșoacă.
Această „țopăială” în jurul principiilor pentru cheltuirea banului public, devenită frenetică în ultimele săptămâni, când se redactează ordonanțe pe care Guvernul nu și le asumă, dar al căror draft apare, pe surse, la TV, se naște din conflictul permanent dintre interesele PSD și angajamentele externe ale Guvernului, cărora li se adaugă nemulțumirea unei societăți care nu se lasă dominată integral de cupiditatea și inconștiența PSD.
Pentru ca duplicitatea să fie completă, guvernanții dau asigurări că în 2024 nu se vor mări impozitele și taxele, dar scurg pe surse concluziile unor discuții cu FMI, din care rezultă că fiscalitatea trebuie mărită pentru a finanța deficitul bugetar. Noi, cei neinițiați, ar trebui să înțelegem că, atunci când, probabil în 2025 (sau chiar mai devreme), Guvernul se va năpusti asupra noastră cu noi impozite și taxe, el va fi fost obligat de FMI sau de Comisia Europeană să bage din nou mâna în buzunarele noastre.
Astfel, guvernarea a devenit un haos, o cacofonie a unor politicieni incompetenți care nici nu știu ce trebuie să facă, nici nu vor să-și piardă popularitatea într-un an electoral. Mai devreme sau mai târziu însă, tot o vor pierde, căci cuțitul nu are cum să nu ajungă la os, orice ar spune economiștii stângiști și ar scrie PR-iștii responsabili cu o imagine ce deja nu mai poate fi cosmetizată. //
