De același autor
Nu vom surprinde pe nimeni afirmand ca sanatatea este "omul bolnav" al tuturor guvernelor, al tranzitiei si posttranzitiei, al Romaniei de dinainte si de dupa aderarea la UE. Niciunul dintre ministrii numiti din decembrie 1989 incoace nu a reusit sa-i vindece bolile, astfel incat uneori este de mirare ca sistemul sanitar totusi functioneaza. Se scrie mult despre sistem, fara ca problemele sale sa se epuizeze, dar marile probleme pleaca de la cei care administreaza banii publici in acest domeniu. Suntem nevoiti sa constatam ca niciun guvern nu a rezistat tentatiei de a se infrupta in interesul propriu din aceasta bogata sursa de bani - care se alimenteaza atat de la buget, cat si din banii asiguratilor. Acestia din urma ar trebui sa fie intangibili pentru guvernanti, dar nu sunt, pentru ca fostul ministru de Finante pesedist Mihai Tanasescu a avut grija sa prevada controlul guvernului asupra tuturor contributiilor. Astfel a fost posibil ca banii sa fie folositi de guvern in doua moduri: fie prin deturnare directa pentru rezolvarea unor probleme bugetare, fie prin alocarea lor netransparenta pentru contracte atribuite unor firme private, ceea ce a alimentat intotdeauna suspiciunile de coruptie. Istoria guvernului Adrian Nastase ilustreaza copios ambele modalitati de actiune; istoria guvernelor Tariceanu inca nu s-a scris, dar tot ceea ce vedem sugereaza o nedorita continuitate.
De la inceputul mandatului sau, Eugen Nicolaescu si-a propus sa schimbe conducerile spitalelor si sa numeasca oameni apropiati in fruntea lor. In prima faza, pana la izgonirea PD din guvern, spitalele au fost impartite conform algoritmului, pentru ca toate partidele aflate la guvernare sa beneficieze de fondurile publice si mai ales de banii europeni. Ne amintim de demiterile abuzive de manageri din 2005-2006, niciodata explicate in mod satisfacator si soldate aproape in toate cazurile cu victoria in justitie a celor demisi. Dupa acutizarea conflictului cu PD, ministrul Nicolaescu a purces la inlaturarea, motivata la fel de nesatisfacator, a lui Cristian Vladescu de la conducerea Casei de Asigurari de Sanatate. Domnul Vladescu redactase programul Aliantei D.A. in domeniul sanatatii si era sustinut de PD. In decembrie, 2007, presedintele Traian Basescu l-a numit in fruntea unei Comisii Prezidentiale de investigare a sistemului sanitar, pe modelul celei infiintate pentru educatie. Asteptam cu interes raportul noii comisii de la Cotroceni, constatand intre timp ca domnul Nicolaescu este un bun continuator al traditiei pesediste de control si deturnare a fondurilor sanatatii. In sprijinul acestei afirmatii invocam necheltuirea banilor proveniti din "taxa pe viciu": in 2006, abia se cheltuisera 2-3 procente din banii colectati, iar in 2007 nu s-a consumat nici macar 60% din banii colectati in primele 11 luni ale anului. Din acesti bani ar fi trebuit sa se finanteze programele de sanatate, sa se repare si sa se doteze spitalele. Cate ceva s-a facut, dar nu atat cat se putea face daca se cheltuiau toti banii. Dupa toate probabilitatile insa, banii necheltuiti raman la buget si se reporteaza doar teoretic in anul urmator.
Daca mandatul lui Eugen Nicolaescu va ramane cu ceva original in istorie, insa, nu va fi vorba nici de deturnarea fondurilor sanatatii - sub pretextul "neutilizarii" -, nici de politizarea excesiva a sistemului, deoarece aici se inscrie in traditia guvernelor anterioare. Dar niciun ministru al Sanatatii de pana acum nu se poate lauda, ca Eugen Nicolaescu, ca a intrat in conflict cu medicii si cu farmacistii si ca a insultat profesia medicala in masura in care a facut-o actualul ministru. Cum, de asemenea, niciun alt ministru nu are la activ exodul medicilor si asistentelor spre Occident si golirea spitalelor de cadre calificate, mai ales in provincie. Este de remarcat faptul ca nici ministrul, nici guvernul nu se arata preocupati de acest fenomen si nu intreprind absolut nimic pentru a-l opri. Se pare ca ambii se multumesc cu administrarea dupa bunul plac a banilor sanatatii, iar functionarea efectiva a sistemului nu-i preocupa.
Pentru a camufla tristele realitati din domeniul pe care-l administreaza, ministrul Nicolaescu lanseaza periodic atacuri fulminante la adresa medicilor sau a farmacistilor, pe care-i acuza ca "au atins culmea perversitatii cand vine vorba de apararea privilegiilor". Exasperati, farmacistii au ripostat de curand in termeni neobisnuit de duri: "Pentru Eugen Nicolaescu, sanatatea pacientilor este moneda cu care acesta isi tranzactioneaza zilnic imaginea publica... si ce e mai grav este ca a incercat constant sa asmuteasca (sic!) medicii impotriva farmacistilor, pe ziaristi impotriva medicilor si farmacistilor si populatia impotriva noastra a tuturor".
N-or fi medicii si farmacistii perfecti, dar sigur nu ei sunt vinovati de masurile aberante care i-au scos in strada in mai 2007 pe bolnavii de cancer si nici ei nu sunt aceia care cheltuiesc zeci de milioane de euro pe un asa-zis program de evaluare a starii de sanatate a populatiei care nu respecta regulile cercetarii sociologice si, in consecinta, nu poate da rezultate credibile.
In sfarsit, ar fi multe de spus despre un sistem bolnav. De altfel, pe masura ce studiezi sistemul sanitar, fie si superficial, multitudinea problemelor sale te copleseste pur si simplu si ai senzatia ca ai intrat intr-o increngatura de disfunctii si nelegiuiri pe care nu o vei descalci niciodata. Un lucru este sigur insa: sistemul nu a fost niciodata administrat in interesul cetateanului. Principala sa boala este lipsa de scrupule a politicienilor care l-au administrat. Si in sanatate, pana la urma, pestele se impute de la cap, doar ca, in contradictie cu zicala, nu se curata din nicio directie.
