De același autor
Ca fara stat de drept nici o democratie nu este autentica si functionala o stiu foarte bine toti occidentalii, dar nu o stie presedintele Iliescu. El s-a amestecat din nou în treburile justitiei, criticand sentinta Curtii Supreme si cainand PNA. Mai grav este faptul ca seful statului a cerut sa fie aplicate mai întai legile interne si abia mai tarziu sa se tina cont de legislatia europeana, demonstrand, daca mai era nevoie, ca nu crede de fapt în principiile si normele europene si ca toate declaratiile sale în favoarea integrarii Romaniei în UE nu au fost decat vorbe goale. De fapt, mult hulitul Paul Florea nu a facut altceva decat sa sustina principiul înscris în Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale - ratificata de Romania în 1994 -, si anume ca privarea de libertate nu poate fi decisa decat de un magistrat independent, adica de un judecator.
Pentru ca judecatoarea Andreea Ciuca nu a fost imediat condusa de procurori în fata unui magistrat independent, arestarea ei nu este conforma cu normele europene. Si la Bucuresti, si la Bruxelles se stie foarte bine ca procurorii nu sunt independenti pentru ca functioneaza sub autoritatea Ministerului Public si a ministrului Justitiei. Putem spune chiar ca, de fapt, ministrul Justitiei functioneaza sub autoritatea procurorilor.
Ministrul Rodica Stanoiu s-a situat practic de partea procurorilor în cazul Ciuca, aparand public dreptul acestora de a aresta. Declaratia ministrului este însa o diversiune, ca si reclamatia procurorului general, pentru ca nu acest drept fusese pus în discutie de CSJ, ci absenta validarii arestarii de catre un judecator. In aceasta lumina, sesizarea CSM în cazul Paul Florea apare nu numai ca o razbunare a procurorilor, ci si ca un nou episod al tentativei de intimidare a judecatorilor cu adevarat independenti declansata de arestarea Andreei Ciuca de catre PNA. Comisa cu nenumarate vicii de procedura, arestarea a avut loc în ajunul unei conferinte de presa anuntate de fosta presedinta a Tribunalului Mures pentru a face publice presiunile unor parlamentari locali asupra justitiei.
S-a aflat între timp ca judecatoarea era vanata de senatorul PRM Dumitru Pop si de senatorul PSD Ion Nicolaescu, deranjati de impartialitatea ei. Spre deosebire de alti colegi de tribunal, Andreea Ciuca refuzase sa acopere afacerile dubioase ale celor doi. Enervat, senatorul Nicolaescu a declarat public ca "o va da jos" pe judecatoarea incomoda calificata drept "catea". In loc sa investigheze scandaloasa imixtiune a oamenilor politici în justitie, Rodica Stanoiu s-a apucat sa inspecteze activitatea Tribunalului si a Curtii de Apel, într-o vadita încercare de intimidare a judecatorilor care s-au solidarizat cu colega lor. In loc sa cerceteze erorile de procedura ale PNA, Rodica Stanoiu si Tanase Joita cauta sa-l intimideze pe Paul Florea.
In loc sa studieze memoriul de 630 de pagini înaintat ministerului de Andreea Ciuca despre coruptia din judetul Mures, Rodica Stanoiu se scandalizeaza de neregulile gasite la tribunal. In loc sa atraga atentia PNA ca toate cheltuielile pentru centrul de perfectionare de la Sovata fusesera avizate de un secretar de stat din minister, Rodica Stanoiu tace si permite ca vina sa fie aruncata nemotivat pe Andreea Ciuca. Evident ca si ministrul Justitiei, si procurorul general stiu ca PNA a comis abuzuri în cazul Ciuca.
Ca si seful lor, Ion Iliescu, ei iau însa apararea acestei institutii. Puse cap la cap, toate evolutiile din ultimele saptamani sugereaza ca, în fond, cazul Ciuca nu este altceva decat o încercare disperata a procurorilor de a-si apara puterile discretionare mostenite din perioada stalinista si mentinute timp de 13 ani de toate guvernele postdecembriste. Grav este ca o parte semnificativa a clasei politice le sta alaturi pentru ca s-a folosit de aceste puteri în apararea unor interese politice si economice.
Procurorii care i-au anchetat pe grevistii foamei si pe tinerii "arestati" de mineri în 1990 conduc si astazi Ministerul Public. Unii dintre ei sunt responsabili si de anchetarea abuziva a lui Mugur Ciuvica, de persecutarea lui Alexandru Lele (declarat vinovat de Tanase Joita înainte de a vedea concluziile unei anchete care continua si astazi) si, probabil, de sinuciderea procurorului Cristian Panait. Conspiratia dintre politicieni si procurorii care se dovedesc sechele ale totalitarismului este pusa la grea încercare de exigentele europene. Dar miza acestei lupte nu este doar integrarea, ci libertatea noastra de a nu ne teme ca vom zacea în beciurile Procuraturii luni în sir fara a fi judecati, pentru ca am deranjat un potentat al momentului.
Pentru aceasta, sistemul trebuie schimbat si raporturile dintre procurori si judecatori regandite. Existenta unor judecatori corupti nu înseamna ca trebuie sa mentinem un sistem conceput de Stalin. Numai schimband sistemul vom putea corecta unele practici corupte. Din pacate, singurul impuls în directia schimbarii vine din partea UE, iar rezistenta la schimbare este feroce. In jurul presedintelui pare sa existe un nucleu dur dispus sa saboteze integrarea Romaniei în Europa, daca aceasta îi pune în pericol interesele. Miza cazului Ciuca devine astfel însasi instituirea statului de drept în Romania si intrarea de facto în Europa.
